dimineaţă mult prea matinală de sfârşit de octombrie.
afară e frig, dar soarele încă îndrăzneşte să se arate. căldura razelor îmi mângâie
faţa şi mă face să zâmbesc. lumina care răzbate prin geam trece firav şi
natural prin sticlele mele colorate din dreptul geamului lăsând pe a mea perdea
roşie jocuri de culoare translucidă. toată atmosfera şi ceaiul verde servit cu
mult înainte de ora normală mă fac să visez. de fapt, să mă pierd în visare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu