pentru că nu ies în cluburi. pentru că mă îmbrac prea colorat. pentru că pot pica uşor cu capul în nori. pentru că la 14 ani îl citeam pe Cioran. pentru că uneori vreau să fiu singură. pentru că uneori te-aş putea vrea cu totul. pentru că nu voi putea da niciodată explicaţii pentru niciunul din uneori-ul de mai sus. pentru că sunt genul singuratic, deşi iubesc oamenii. pentru că de multe ori, prezenţa lor e prea mult. pentru că o să vreau să plec des. pentru că o să vreau să fiu primită, de fiecare dată, înapoi. fără explicaţii. pentru că azi îţi pot spune să îmi dai tabloul jos de pe perete, să îmi strângi hainele că m-am săturat şi vreau să plec, iar mâine pot veni înapoi să mâncăm cartofi prăjiţi şi să mă supăr că, azi, tabloul meu nu e la locul lui.
pentru că uneori sunt o copilă răsfăţată. pentru că am o uşoară înclinaţie spre anxietatea-maniaco-depresivă. pentru că adesea flacăra din mine te poate arde atât de rău încât să nu te mai poţi vindeca niciodată. pentru că nu ştiu să iubesc puţin, lejer, în linişte. pentru că vreau totul de la tine deşi uneori eu nu pot oferi prea mult. pentru că adesea, se întâmplă să ofer mai mult decât poţi să duci şi ai putea realiza apoi că ţi-am oferit mai mult decât totul pe care eu îl cer din capul locului.
pentru că plâng la filme. şi la cele de desene animate. pentru că iubesc copii şi întotdeauna o să ne opresc din drum ca să mă joc cu ei. pentru că îmi place ciocolata. pentru că nu am fost niciodată cea mai frumoasă fată din liceu. pentru că o să te ţin treaz noaptea chiar dacă tu o să ai treabă dis de dimineaţă. pentru că am nevoie de prea multă atenţie uneori, pentru ca apoi, să nu mai vreau deloc.
