De toate binecuvantarile zilei ce-a trecut. De soarele care alinta frunzele verzi si proaspete din fata geamului, la prima ora a diminetii... Adu-ti aminte de bucuria cu care priveai lumea de dincolo de ochelari, cand ai iesit pe usa. Si de racoarea blanda a unei noua zi. Adu-ti aminte de timpul petrecut cu oameni de suflet, de cafeaua de dimineata din curtea inca nedezmierdata... De oamenii draguti pe care i-ai intalnit de-a lungul zilei. De cei care te-au ajutat. Adu-ti aminte de strigatele fiecarui suflet pe care l-ai intalnit... De fiecare poveste auzita, de incercarile celor din jur... De luptele pe care fiecare le da cu el insusi. Si invata din toate. Acolo unde poti, ajuta. Acolo unde nu poti, nu judeca. E loc pentru toti sub cerul asta infinit. Dumnezeu nu isi divide iubirea. Ne iubeste pe toti la fel.
Adu-ti aminte de mama ta si de momentele in care o vezi zambind. Adu-ti aminte cat te iubeste si, de cate ori poti, intoarce-i iubirea. Inzecit. Fii blanda cu ea si cu intreaga lume. Nimeni nu are nevoie de si mai multa tristete de la lumea asta. Adu-ti aminte de tatal tau si suna-l, chiar si intre doua intalniri, intre doua drumuri, chiar si daca stii ca e posibil sa te bombane sau e posibil sa nu iti spuna nimic din ce nu ai sti. Suna-l. E bine sa te stie ca ii esti aproape. Chiar si printr-un simplu telefon...
Adu-ti aminte sa razi cu cei dragi. Si sa faci glume proaste. Chiar si cu tenta sexuala. Nimeni nu se supara cand vine vorba de glume proaste. Sau de sex. Adu-ti aminte de cum ti-a vorbit hartia si de cum s-a miscat creionul in mana ta si de liniile care au surprins intr-o eternitate un moment ce ochiul l-a prins din zbor in cautare de forme si idei. Adu-ti aminte de incurajarile pe care le primesti, mai ales cand ele vin de la Panduru. Adu-ti aminte sa mai faci din cand in cand o plimbare si sa asculti un prieten. Sa te bucuri de caderea noptii si de albastrul inchis de deasupra. De prima stea pe care o vezi, printre cladiri de sticla, in noaptea ce tocmai sta sa se arate. De restaurantul chic pe langa care ai trecut si pe care sigur vrei sa-l incerci cu tacanitele tale preferate. Adu-ti aminte ca la sfarsitul zilei sa-ti porti frumos zambetul sub corpul ce a obosit poate, sub picioarele ce au umblat prea mult, sub ochii care uneori trebuie curatati, sub sufletul ce intelege tot mai inainte de toate timpurile.
Si uita, uita de tot. Tot ce iti pare ca te infrange. Tot ce nu poti sa exprimi. Tot ce nu intelegi inca. Ai incredere. Ai incredere ca intr-o zi, totul se va fi luminat. Pastreaza-ti sufletul senin si usor, pana in aceea zi cand si el va stii ca a fost dintotdeauna liber, niciodata incatusat, orice ar spune altii.
Si mai presus de toate, multumeste. Multumeste pentru tot.
