dacă m-ai pune să aleg, ţi-aş zice că viaţa nu e doar
roz sau doar albastră. dacă m-ai pune să pun în balanţă tot şi să iau o
decizie, ţi-aş zice că întotdeauna ne scapă câte ceva şi de cele mai multe ori,
acel ceva e cel mai important. cel care atârnă cel mai greu. cel care
destabilizează balanţa. cel care te face să uiţi tot şi să o iei de la capăt.
dacă ar fi să aleg braţele care să mă strângă în
noaptea asta, ţi-aş zice că le vreau pe cele în continuarea cărora inima încălzeşte
mai tare. dacă ar fi să mă culc azi, ştiind că de mâine mă vei fi uitat, ţi-aş
zice că trebuie să fii mereu sigur de faptul că, undeva, o să rămân - cumva - mereu, acolo. în visele tale. în
amintiri. în patul tău gol. între tine şi ea.
dacă mi-ai zice că o să mă iubeşti până la adânci bătrâneţi,
ţi-aş zice că poţi să începi să o faci de acum sau poţi să începi s-o faci
peste o lună. cel mai important e sfârşitul.
dacă ar fi să mă pui să aleg între aprilie şi mai, între galben şi verde, între toamnă şi iarnă, între greu şi uşor, între omletă şi salată, între noi şi voi, între noi şi ei, între creion şi pensulă, între zâmbet şi inhibare, între-o strângere de mână şi o strângere între picioare, între frumos şi urât, între mare şi mic, între iubire şi prietenie... ţi-aş spune că... le aleg pe toate. ţi-aş spune, de fapt, că nu pot să aleg. că toate-mi sunt dragi. că toate sunt în mine. şi în toate sunt eu. te-aş întreba apoi,
m-ai accepta aşa, m-ai mai iubi sau m-ai uita?...
