miercuri, 25 noiembrie 2015

"dă-ți la o parte masca/ din spatele măștii pe care o porți/ pentru ceilalți pământeni/ și spune-mi cum ești tu, de fapt"

promite-mi... promite-mi că o să ai mereu grijă de mine. promite-mi că o să găseşti în fiecare zi câte-o bucurie, oricât de mică, pe care să o porţi cu tine şi să o împarţi lumii. promite-mi că, atunci când nu o să găseşti în tine, o să iei din lumea de afară bucurii şi astfel, nu o să te simţi singură.

promite-mi că nu o să te mai laşi ademenită de aşteptări. promite-mi că nu o să mai laşi lumea să te rănească. promite-mi că, până şi în zile precum cele în care nu poţi să ajungi la tine şi totul în jur ţi se pare prea mult şi te simţi prea mică... promite-mi că o să îţi păstrezi puterea. tăria. bucuria. speranţa. promite-mi că o să zâmbeşti chiar şi atunci când nu simţi neapărat asta. promite-mi că o să dai lumii - şi ţie însăţi - tot ce ai mai bun ascuns aici, înăuntru. promite-mi că nu o să mai cauţi în cei din jur confirmări, validări şi că vei avea încredere. în faptul că poţi. că ştii. că eşti. că e suficient atât ca să continui să devii cea mai bună variantă a ta.

promite-mi că o să păstrezi şi o să cauţi mereu calea spre iubire. spre vis. spre împlinirea dincolo de lumea asta efemeră. promite-mi că nu ai să laşi frunzele de toamnă, în zborul lor spre pământ, să te întristeze. promite-mi că atunci când simţi că nu mai găseşti inspiraţie, te vei opri, vei închide ochii şi vei lua o gură de aer şi ai să îţi spui că e destul timp. pentru toate. pentru tot. promite-mi că, indiferent de cum va curge viaţa, tu nu vei curge pe lângă ea. promite-mi că o să ai curajul să o inviţi la dans, fără să îţi pese cine se uită şi ce spun cei din jur. e viaţa ta şi doar a ta. şi asta este suficient pentru a face orice îţi doresti.

al tau, sufletul