au trecut si zilele in care am fost rupta de oameni si de prieteni, de lume si de vise, timp in care m-am focusat mai ales pe invatarea unor lucruri care se vor deja uitate. am uitat de tot si m-am lasat si pe mine in urma, mi-am propus sa imi propun planuri... sa renunt la vise pana dupa... sa ma gandesc la mine si la tot abia dupa... sa fac alegeri si sa renunt tot dupa... sa o iau de la capat abia dupa... si in zilele in care eram in focurile cunoasterii acest dupa parea asa de frumos si peste masura de nerabdator de trait... fascinant si plin de nouatate si fericire... ghici ce? nu-i deloc asa...
acest dupa pare acum atat de rece si singur si lipsit de orice vlaga. de fapt, e trist si rece... rece ca noptile astea de iarna care nu vor sa mai treaca odata. rece si dureros ca distanta dintre noi...
intre timp am uitat sa imi amintesc de mine, am uitat sa mai comunic cu sufletelul meu: nu ma mai aud si nici nu mai stiu sa imi vorbesc. drept urmare, nu mai stiu ce imi doream si nici ce imi doresc sau ce mi-as putea dori. nici nu stiu de unde sa incep.
intre timp am uitat sa imi amintesc de mine, am uitat sa mai comunic cu sufletelul meu: nu ma mai aud si nici nu mai stiu sa imi vorbesc. drept urmare, nu mai stiu ce imi doream si nici ce imi doresc sau ce mi-as putea dori. nici nu stiu de unde sa incep.
am ales in primul rand sa am eliberez. am ales sa incerc sa traiesc cu mine insami si apoi cu cineva alaturi. sincera sa fiu, nu am ales, asa mi-a fost dat in prima instanta si am acceptat, ulterior, alegand eu singura calea asta. e un pas totusi.
mi-e dor de vara si de ... noi evident ... ti-am zis cat te urasc? ei bine... TE URASC! asa sa stii
mi-e dor de vara si de ... noi evident ... ti-am zis cat te urasc? ei bine... TE URASC! asa sa stii
and now? .... we wait!
