la cursul de scris am avut un exerciţiu foarte
nesuferit. care m-a lăsat cu o tonă de întrebări, care mi-a cerut mult prea
multe răspunsuri, care m-a făcut din nou să îmi amintesc. în principiu, care nu
mă lasă să te uit. care nu mă lasă să uit. care mă face şi mai mult să îmi
doresc răspunsuri. care, în definitiv, nu mai au niciun rost.
a trebuit să dau un interviu. eu fiind tu. adică eu
punându-mă în papucii tăi, în mintea ta, în ideile tale, în inima ta. eu imitându-ţi
gesturile, şi zâmbetul, şi privirea, şi ticurile. dar mai ales gândurile. eu
fiind tu... ... ... nu a fost uşor. deloc simpatic. pe alocuri, dureros...
şi ştii ce-am realizat? am realizat că eu de fapt
habar nu am ce ai simţit tu pentru mine. adică, sincer. pe bune. fără nicio
mască. fără nicio frică... tind să cred că nu m-ai iubit. vreau să cred că măcar
ai ţinut un pic la mine pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce erai tu lângă
mine. cred că nici măcar nu ştii cine sunt...
şi habar nu am ce să răspund la întrebări precum: ce
te-a făcut să te îndrăgosteşti de prietena ta? o iubeşti? ce-ţi place cel mai
mult la ea? vă faceţi planuri de viitor? ai încredere în ea?... lucruri aparent
banale ai putea spune, dar suficient de importante pentru a menţine chiar şi un
mic strop de viaţă într-o relaţie... una peste alta, nu mai are nicio relevanţă
acum. şi totuşi lasa un gol atât de adânc... şi semne de întrebare menite să nu
primească vreodată răspuns...
citesc mesajele noastre de pe fb. de la început. a
fost odată acolo când mi-ai spus că mă iubeşti. întorcându-mă la momentul ăla,
chiar te-am crezut. chiar şi acum vreau să te cred pentru atunci. mă face să mă
simt mai puţin rău. mi-ar plăcea să cred că am făcut oarecum diferenţa în viaţa
ta... chiar şi pentru scurt timp. chiar şi la o intensitate scăzută... nu cred
asta. nu cred că a contat vreodată ceva mai mult decât tu/tine/al tău...
asta simt în clipa asta... uitand-mă înapoi, mă văd pe mine pierdută atât de
mult în egocentrismul tău încât cu greu îmi revin acum la ceea ce sunt de fapt şi
niciodată nu ai avut răbdarea/dorinţa/interesul/plăcerea/curiozitatea să
afli... cine ştie? poate chiar ţi-ar fi plăcut. poate chiar te-ai fi îndrăgostit
de mine.
