sâmbătă, 28 ianuarie 2012

always about you



la cursul de scris am avut un exerciţiu foarte nesuferit. care m-a lăsat cu o tonă de întrebări, care mi-a cerut mult prea multe răspunsuri, care m-a făcut din nou să îmi amintesc. în principiu, care nu mă lasă să te uit. care nu mă lasă să uit. care mă face şi mai mult să îmi doresc răspunsuri. care, în definitiv, nu mai au niciun rost.

a trebuit să dau un interviu. eu fiind tu. adică eu punându-mă în papucii tăi, în mintea ta, în ideile tale, în inima ta. eu imitându-ţi gesturile, şi zâmbetul, şi privirea, şi ticurile. dar mai ales gândurile. eu fiind tu... ... ... nu a fost uşor. deloc simpatic. pe alocuri, dureros...


şi ştii ce-am realizat? am realizat că eu de fapt habar nu am ce ai simţit tu pentru mine. adică, sincer. pe bune. fără nicio mască. fără nicio frică... tind să cred că nu m-ai iubit. vreau să cred că măcar ai ţinut un pic la mine pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce erai tu lângă mine. cred că nici măcar nu ştii cine sunt...

şi habar nu am ce să răspund la întrebări precum: ce te-a făcut să te îndrăgosteşti de prietena ta? o iubeşti? ce-ţi place cel mai mult la ea? vă faceţi planuri de viitor? ai încredere în ea?... lucruri aparent banale ai putea spune, dar suficient de importante pentru a menţine chiar şi un mic strop de viaţă într-o relaţie... una peste alta, nu mai are nicio relevanţă acum. şi totuşi lasa un gol atât de adânc... şi semne de întrebare menite să nu primească vreodată răspuns...

citesc mesajele noastre de pe fb. de la început. a fost odată acolo când mi-ai spus că mă iubeşti. întorcându-mă la momentul ăla, chiar te-am crezut. chiar şi acum vreau să te cred pentru atunci. mă face să mă simt mai puţin rău. mi-ar plăcea să cred că am făcut oarecum diferenţa în viaţa ta... chiar şi pentru scurt timp. chiar şi la o intensitate scăzută... nu cred asta. nu cred că a contat vreodată ceva mai  mult decât tu/tine/al tău... asta simt în clipa asta... uitand-mă înapoi, mă văd pe mine pierdută atât de mult în egocentrismul tău încât cu greu îmi revin acum la ceea ce sunt de fapt şi niciodată nu ai avut răbdarea/dorinţa/interesul/plăcerea/curiozitatea să afli... cine ştie? poate chiar ţi-ar fi plăcut. poate chiar te-ai fi îndrăgostit de mine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu