Aseara te-am vazut asa cum ai putea fi daca ti-ai pune mai
des mintea in cui si ti-a lua mai mult sufletul de mana, la plimbare, prin
viata asta careia trebuie sa ajungem sa ii dam un sens... sa-i descoperim sensul. Radeai si dansai si te bucurai ca un copil ce nu vrei sa recunosti ca inca esti. Daca ai putea sa auzi, ti-as spune ca nu e nimic rau in a fi copil. Ca la sfarsitul zilei, masca de oameni seriosi si maturi, plini de responsabilitati prost intelese si asumate uneori, nu ajuta decat la pierderea timpului. La pierderea bucuriei. La pierderea vietii. Da, din pacate, in viata nu castigi timp, in viata "pierzi" timp si o data cu el, pierzi viata. Asta la un nivel de suprafata, caci in realitate, daca vrei sa vezi, poti sa castigi viata prin fiecare lucru pe care il faci cu drag si bucurie, fara masti, fara pretentii, fara teama de a fi judecati, dar mai ales, fara teama de a ne judeca noi pe noi. Suntem cei mai mari inchizatori ai sufletelor noastre.
