M-am trezit azi de dimineata si era 1 decembrie. M-am trezit azi de dimineata si afara ningea. Frumos, calm, linistit. Si deodata... Am inteles ce lipseste. Am inteles ca uitasem cum e sa fii asa...calm...linistit. Deodata, trecuse un an pe nesimtite, lunile s-au dus ca bataile de aripi ale unei pasari colibri, zilele s-au scurs si ele, secundele cand mi se taie respiratia s-au rarit... Viata a mers mai departe, viata mereu merge mai departe, mai repede si mai repede, si eu am luat-o la fuga dupa ea. Si facand asta, fara sa vreau si fara sa stiu, m-am ratacit pe mine in goana asta de a tine pasul cu ea. Nu mi-au crescut aripi, sa-mi fie mai usor sa zbor la brat cu ea, dar picioarele-mi sunt obosite de cat am alergat sa nu raman in urma. Si asta, fara sa fi vrut. M-am trezit in dansul ei si am dansat cat am putut.
Zapada asta calma si linistita imi aduce aminte, de fapt, de ce lipseste. Pacea aia calda, inima tihnita, corpul odihnit, zile de care sa-mi aduc aminte, constiinta timpului care trece, secundele care sa conteze, bucuria lucrului bine facut... Unde sunt si cine sunt nici nu mai stiu. Si ma uit la fulgii astia frumosi, care isi manifesta zborul atat de natural prin vazduh si mi-as dori, atat cat se poate, sa le iau exemplul si sa-mi tihnesc sufletul. Sa respir mai usor, sa simt mai frumos, sa-mi dau seama de mine.
Mai trece o luna si o luam din nou de la capat... Ce minciuna frumoasa ne trezeste la viata, caci totul este doar un pretext. Mereu o luam de la capat, in fiecare zi, de mai multe ori pe zi uneori. Fara sa ne dam seama. Dar insiruirea asta conventionala a trecerii timpului, anilor, lunilor, e ca o trezire colectiva pentru balanta pe care uneori simtim sa o facem in noi.
Si fiecare fulg de nea se asterne in mine, si fiecare cires infloreste inauntru-mi, si fiecare raza de soare se aprinde in mine, si fiecare recolta se culege inauntru-mi, ca o samsara peste care nu ai cum sa treci. Nu ai de ce sa vrei sa treci.
Copil frumos, gaseste-ti bucuria! Linistea din fulgii de nea... Pacea din vazduh... Iubirea din suflet...
