atunci cand credeam ca tandretea ce mi-a fost data sa o simt odata cu prezenta ta in viata mea monotona s-a evaporat precum aburul lasat de zorii zilei in proaspata dimineata, precum bulele de sapun pierdute printre soare, precum macii rosii crescuti in adierea vantului... atunci, fara sa stiu, asteptandu-te cu atata ardoare... apari.
te simt si te respir. si cu fiecare cuvant inima imi bate mai tare. si cu fiecare gand rostit sufletul imi e mai usor. si cu fiecare fir de nepasare asternut la gatul meu imi tai rasuflarea. dar, ce mirare... inima mea continua sa bata. mai tare si mai tare ...
ma inspiri. ma faci sa visez, sa creez, sa cred. sa te iubesc. sa te trezesc in mine. am pictat toata seara cu poza ta in fata. eram dezbracata. de toti si de toate. de toate gandurile si visele si sperantele. si cu sufletul dezgolit, pensula imi aluneca din ce in ce mai repede. nu stiam ce fac. nu te vedeam decat pe tine pierdut printre culori. nu vedeam decat tandretea din mangaierile tale - privirea ta fixa, cu ochii larg deschisi atunci cand faceam dragoste. inchideam ochii si simteam ca esti aici. si acum simt. te simt in stomac. te iubesc te iubesc te iubesc.
si pensula mea e ghidata de bataile inimii. mana mea nu are nicio putere. inima bate din ce in ce mai tare, odata cu constientizarea acestui gand. culorile se amesteca, se pierd. se reivesc. dar tu... TU esti acolo. in tablou. TU esti aici. in sufletul meu.
poezie pura, ochii tai ma fac sa visez. buzele tale ma fac sa imi doresc. sa mi te doresc aici si acum. fara ca maine sa existe . fara ca ieri sa fie pastrat. doar aici sa existe cu tine si cu mine aproape, fara distanta care ne separa, fara oamenii care nu inteleg, fara ideile morale si fara orice alt ceva. doar noi: tu, eu si poezia. nu imi lua ce mi-ai daruit! nu-mi ucide visele! mai lasa-ma... lasa-ma sa cred ca esti al meu acum. lasa-ma sa te visez aici...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu