falsa stagnare

încă ne căutăm. cu toţii. sau, cel puţin, ar trebui să o facem. în momentul în care considerăm că ne-am găsit începe primul pas spre noua căutare de sine. totul e schimbare, oricât de mult ne-ar încânta sau nu lucrul acesta. n-ai cum să fii la fel, la fel ca ieri, la fel ca mâine sau ca acum un an, la fel ca acum două minute. nu se poate, aşa cum nu se poate să fie mereu ziuă, mereu noapte, mereu soare... din când în când, avem nevoie... avem nevoie de un pic de nori, într-o după amiază toridă de vară... un pic de ploaie să ne spele înăbuşeala gândurilor... un pic de vânt să ne alunge tăcerile prea adânci.

aveam nevoie de căutarea asta continuă de sine, aşa cum avem nevoie de momentele de falsă stagnare... amândouă fac parte din drumul pe care am ales să îl parcurgem, indiferent care ar fi acesta pentru fiecare... nu putem să inspirăm fără să expirăm mai întâi, nu ştim cum să atingem până ce nu am fost, mai întâi, atinşi... nu ştim cum să iubim până când nu ajunge cineva care să înveţe alături de noi, care să ne ajute să descoperim asta. în noi înşine şi în celălalt. şi amândoi, împreună.

nu există stagnare. trebuie să îţi spui asta şi trebuie să crezi asta. e cel mai sănătos lucru pe care poţi să îl faci pentru liniştirea gândurilor tale. sunt doar scurte pauze pe care, uneori, viaţa le face pentru a-şi lua timpul de a aranja toate piesele de puzzle în aşa fel încât să ai parte de cea mai bună evoluţie pentru sufletul tău. apoi, lucrurile se vor revela de la sine. atât timp cât ai ochii deschişi. şi chiar şi fără asta, măcar lasă-ţi sufletul să vadă dincolo de nori, şi totul va fi bine. şi ai încredere. e chiar atât de simplu, dar, Dumnezeule, câţi dintre noi nu au uitat să privească simplu lucrurile astea?! câţi au uitat să mai iasă din îmbârligatele complicaţii pe care mintea le ţese, sperând să găsească calea spre lumina de dincolo de capătul tunelului numit viaţă?... căci, până la urmă, ce este viaţa, dacă nu un scurt moment de trecere... de trecere prin noi, dincolo de noi, spre cei care suntem şi încă nu ne-am descoperit.