după un timp, te opreşti. te opreşti din a fi tot ce credeai că eşti. te opreşti din a fi tot ce ai fost. te opreşti din a mai considera trecutul ca fiind parte din prezent. te opreşti şi vezi lucrurile altfel. nu te mai comporţi cum o făceai, pentru că azi ştii că, cine erai ieri, azi nu mai eşti, şi, prin urmare, modelul de comportament nu mai este nici el la fel.
după un timp, înveţi să ai răbdare. vei fi învăţat până acum că toate lucrurile au un timp al lor şi dacă acestea nu se întâmplă înseamnă că încă nu le-a venit vremea... sau poate nu au fost să fie. după un timp, te aşezi cu tine la cafeaua de dimineaţă, când toată casa doarme şi ceaţa din crepuscul încă nu s-a făcut pierdută... sau la ceaiul de somn dulce, dinainte de culcare, în lipsa unor braţe care să te strângă atât de tare în promisiunea lor pentru o nouă dimineaţă plină de iubire. te aşezi cu tine şi zâmbeşti. te bucuri... visezi... e linişte. în sfârşit, eşti linişte... înăuntru şi în afară... şi toate lucrurile curg, dacă le laşi în voia lor... după un timp, înveţi să te laşi în voia lor şi îţi dai seama că ăsta este cel mai bun şi mai natural lucru de făcut în viaţa asta.
după un timp, nu mai ai aşteptări. sau nu aşa de mari. nu aşa de multe. după un timp, îţi auzi sufletul cum îţi şopteşte şi începi să faci ce are el nevoie. şi realizezi că nicicum altfel nu vei putea merge mai departe. şi îţi dai seama că nici nu ai de ce să vrei să o faci în alt mod, atât de împotriva firii. după un timp, lucrurile care mai ieri ţi se păreau de neconceput, azi îţi par vise efemere ce zboară dintr-o păpădie suflata-ntr-un amurg târziu. de toamnă.
după un timp, îţi vezi reflexia în geam şi zâmbeşti. zâmbeşti pentru că ştii că, în sfârşit, poţi să fii cine eşti. zâmbeşti pentru că în sfârşit, te iubeşti. zâmbeşti, pentru că ştii că azi eşti aşa şi mâine poate deja te vei fi schimbat - dar te vei fi schimbat în credinţa adânc înrădăcinată-n interioru-ţi ce începe să se aşeze... şi îţi dai seama că, de fapt, nu poţi fi altfel decât mai bun ca azi, mai bun ca ieri... că mâine nu e doar promisiunea unei nopţi ci mâine eşti chiar tu care ai devenit mai bun, mai frumos, mai iubitor. că mâine va fi prima zi din cea mai bună variantă a ta de până acum. că mâine va fi azi-ul unui nou început... şi fiecare zi va curge de la sine, întru sine, pentru sinele cel mai măreţ care încă urmează să ţi se dezvăluie.
şi zâmbeşti. te bucuri. iubeşti. dai lumii tot ce ai mai bun în speranţa că lumea va face la fel pentru ceilalţi. şi pentru tine. să ne iubim, deci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu