îndrăgosteşte-te de pasărea cu coada lungă şi albastră, cu pieptul alb pătat, al cărui nume nu-l vei afla probabil niciodată. zbori odată cu ea în văzduhul amintirilor şi nu vei simţi nicicând lipsa aripilor tale invizibile.
îndrăgosteşte-te de macul roşu din gradina verde. şi de cel de al doilea mac roşu, ascuns după copac şi nu vei duce niciodată dorul de buze aprinse şi dorinţe pierdute-n nopţi adormite.
îndrăgosteşte-te de flori şi nu vei duce niciodată lipsă de miresme răscolitoare de primăveri trecătoare.
îndrăgosteşte-te de cireşul alb cu florile pe trecute şi niciodată nu va trebui să te întorci către ceea ce deja trebuie lăsat să plece.
îndrăgosteşte-te de cerul albastru, aflat în spatele crengilor lungi ale copacului ce-şi îndreaptă braţele către Dumnezeu şi niciodată nu te vei mai simţi singur.
îndrăgosteşte-te de imaginea din oglindă şi învaţă să uiţi. să te uiţi. şi niciodată nu va mai trebui să te întrebi cine eşti.
îndrăgosteşte-te de toate astea şi niciodată nu vei mai simţi 'neiubirea'. da, priveşte cerul! priveşte-te. iubeşte. mulţumeşte. şi mâine, mâine ia-o de la capăt. cu şi mai multă recunoştinţă. recunoştinţă pentru iubirea ce va să vină. ce a venit deja pe nesimţite
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu