luni, 30 mai 2011

will you please love me the way I am?... maybe I'm not that bad after all...



tu nu ştii să mă iubeşti. şi pe lângă asta, prin tot ceea ce faci, nu mă laşi să mă apropii de tine. prin "colivia de aur" pe care vrei să mi-o dăruieşti şi insistent încerci, nemilos, să mă seduci ca să ajung acolo fără drept de apel, nu faci decât să mă pui pe fugă. 
paradoxal, rămân aici. oricât de mult mi-ar displăcea să fiu marmura de sacrificiu a unui sculptor plin de sine însuşi, continui să cred în puritatea ideii creatoare care sfidează legile relaţionale conform cărora doi egal cu doi şi nu cu unul.
vrei să-mi reinterpretezi iubirea, aşa cum vrei să mă reinterpretez eu pe mine pentru ca "noi" să existe. am nevoie de iubirea ta ca să pot să mă bucur alături de tine, de toată frumuseţea şi bucuria ideii de libertate. am nevoie şi îmi doresc să mă laşi să fiu acolo, lângă tine mereu, fără să îmi ceri la schimb mutilarea propriul meu eu.

ceea ce te iubeşte este ceea ce sunt şi nu ceea ce vrei să fiu. let me be there for you, will you?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu