ador diminetile cand trebuie sa ma trezesc si sa ma duc acasa. sa ne intelegem: nu sunt chiar genul de tipa care isi axeaza viata pe cuvinte de genul casa, acasa and co. mai mult, daca se intampla sa stau peste 3 ore acasa intru in panica. sunt perfect de acord cu persoana care a afirmat ca "home is where your heart belongs"... in acest caz, inima mea inca rataceste. si "acasa" este definit mai mult ca locul in care sufletul meu isi gaseste linistea si echilibrul chiar si pentru cateva momente. "acasa" este locul in care mintea imi zboara ori de cate ori am nevoie de un refugiu. dar mai ales, "acasa" nu imi este definit ca fiind un loc ci mai degraba ca un sentiment asociat cu un context anume. o stare. o emotie. o sclipire.
intotdeauna am fost genul de persoana care isi "cara" viata dupa ea. sunt mai mult decat fericita daca am strictul necesar in masina mea. imi port bagajul la mine, cum imi port amintirile in suflet. nu stii niciodata de unde se iveste ocazia. nu stii niciodata de unde poate sa apara cineva gata sa plece cu tine in lume. si tu papusa, trebuie sa fii pregatita. pregatita sa iti lasi deoparte toalele de scandal si pantofii cu toc, rujul strident si fardul de obraz. sa te dezbraci de tot si de tine. sa iti lasi asteptarile piedute sub matasuri fine. si apoi sa imbraci niste blugi rupti, o pereche de tenesi si un tricou murdar, sa il iei de mana si sa incepeti amandoi sa va cautati propria casa.
http://www.youtube.com/watch?v=HWsaY9TTPaY
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu