15 000 de oameni... sau cam aşa ceva. dintre toate sufletele pierdute în neant, a trebuit să ne găsim... tocmai tu, tocmai eu, tocmai acolo. printre mulţimea de oameni. printre căutări nepotrivite ale sinelui, printre nisip şi prea multe unde sonore. erai acolo, aşa cum te ştiam, cred. privirile noastre s-au întâlnit doar pentru câteva secunde şi atât. în rest, nimic. tăcere. eşti un străin. după tot ce a fost, nu mai ştiu nimic despre tine, cel care odată erai tot. am împărţit vise. speranţe. ne-am trezit de atâtea ori împreună. ne-am ţinut de mână şi am suflat în păpădii. şi acum, nu suntem în stare să ne salutăm. acum, trecem unul pe lângă celălalt ca şi când totul nu a fost decât o himeră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu