Mercredi Jour 3

Este mijlocul saptamanii, evident. Aici la Ecole de Trois Ponts, francezii cred ca este momentul perfect pentru o pauza de relaxare. Ceea ce s-a si intamplat. Asadar, azi am facut doar cursurile de franceza dimineata, avand libera toata dupa amiaza pentru odihna, pentru excursii, pentru visitat orasul sau imprejurimile. Drept urmare, dupa pranz am plecat cu Paul, Merrill si Amy intr-o plimbare prin orasele din apropierea Roannei. Avand o masina inchiriata, a fost mai usor sa ajungem. Valerie ne-a aratat cateva orase medievale pe harta. Asa ca am pornit la drum. 

Ne-am plimbat toata dupa amiaza prin orasele medievale ascunse de muntii batrani ai Frantei. Drumurile serpuite au fost indrumatorii perfecti pentru cunoasterea unei lumi de mult uitata pentru oamenii secolului XXI. Am fost cuprinsa de sentimente minunate. Am decoperit locuri neatinse de timpurile moderne, locuri populate de oameni deschisi cu suflete curate, oameni linistiti si primitori, oameni care traiesc in perfecta armonie cu lumea din jur, cu natura si cu Dumnezeu. Personaje precum cele din romanele de mult scrise, din locuri singuratice si linistite. Peisajele sunt incredibile. Paduri bogate si verzi. Drumuri lungi care aluneca spre orase de poveste, cu castele care isi poarta inca istoria pe ziduri si biserici atinse de tenta vremii. 

Ajungem in primul oras, Haon-le-Chatel, aflat la o distanta de 20 de minute de mers cu masina fata de Roanne. Aici pare ca timpul a stat pe loc. Cobor din masina si ma las purtata de timp in trecut. In vremea regilor si a printeselor, in vremea arcasilor si cavalerilor, in vremea cand onoarea oamenilor era mai presus de orice. In vremea in care, domnii plecau curajosi la razboi si domnitele ii asteptau acasa cu nerabdarea unui copil care abia asteapta sa-si desfaca cadourile de Craciun. Casele inca sunt construite in stilul vechi al cetatii. Stradutele sunt inguste si par a fi un labirint care te poarta usor printre zidurile daramate care inconjoara cetatea. Sunt flori peste tot. Soarele arunca din cand in cand cateva raze blande peste intreg orasul. Istoria a castigat o lupta importanta cu timpul.

Ne-am indreptat apoi catre alte doua orase la fel de frumoase, Ambierle si Crozet. Aceleasi imagini spectaculoase, tot atat de putini oameni dragutzi pe strada. Aceleasi magazine inchise si aceleasi ziduri ingreunate de timp. Pare un loc perfect in care sa imbatranesti. Mancam o inghetata la un petit restaurant dupa care ne indreptam spre casa. Am vrut sa vizitam fabrica de ciocolata – la bonboniere - dar este, bineinteles, inchisa. Pe aici cam toata lumea e in pauza in timpul pranzului, deci majoritatea magazinelor sunt inchise (chiar si farmaciile). 

Chef Mickael ne-a pregatit azi o cina speciala - o reteta noua, delicioasa. Se vede ca luna sta de doua zile in taur. Tot ce fac este sa mananc si sa beau. Mult. Multe. De toate. Ahh, mon dieu! Azi am descoperit melanjul extraordinar dintre branza si vin! Ambele… mancate impreuna… in acelasi timp… Ce emotie! Ce traire interioara! Ce trezire dulce a simturilor! Ce simfonie perfecta! Si cand te gandesti ca unii isi gasesc fericirea in masini scumpe si in suflete intoxicate de botox… 

Maine am de gand sa cumpar beaucoup de fromage. Et de chocolate. Aveam de gand sa inchiriez o bicicleta, dar nu stiu exact ce-o sa fac. Vreau sa ma plimb prin oras. Vreau sa vad oameni. Vreau sa fac poze. Vreau sa descopar. Vreau sa nu mai plec de aici. 

Maine la cina vom avea 2 invitati francezi. Am uitat sa iti spun ca, marti la cursurile de gatit am fost insotiti de un domn francez care locuieste in oras. A fost ziua lui si sotia sa i-a facut cadou o seara de gatit la scoala pentru ca ii place sa prepare mancarea. Nu-i asa ca e minunat? Nu-i asa ca oamenii astia chiar stiu sa se bucure de viata? Chiar isi fac timp sa fie draguti si amabili? … Ehh… Lumea ar fi mai buna daca toti ar descoperi branza si vinul... si, bineinteles, ciocolata! 

Ma simt mai frantuzoaica ca niciodata. Bonne nuite cherry!