Schimbările sunt necesare. Schimbările te pun înapoi pe calea ta. Sau te duc pe calea pe care trebuie să mergi pentru a ajunge pe drumul tău. Schimbările... sunt ca o gură proaspătă de aer sănătos... ca primul zâmbet schiţat de un prunc abia venit pe lume, zâmbet care aduce cu sine atâtea promisiuni, atât de mult dor de viaţă, atât de multă speranţă... schimbările ne fac bine. Schimbarea înseamnă viaţă. Viaţa trăită pentru ceea ce a fost dată nu pentru a deveni o construcţie logică, gândită şi plănuită pentru a îndeplini scopuri fără rost, cărora le dăm atât de multă importanţă.
Ţinem atât de strâns de lucrurile din jur, de oameni, stări şi sentimente, încât, atunci când le dăm drumul, mâinile încă ne dor...
Schimbările vin de la sine - dacă le laşi - şi se manifestă la timpul şi momentul potrivit pentru fiecare. Schimbările vin chiar şi când nu le vrei, prins fiind în gândurile tale neliniştite care nu te lasă să adormi într-o noapte fără lună. Suntem atât de mici în nimicnicia gândurilor noastre şi viaţa, cu toate astea, e atât de bună şi preaplina cu noi... şi atunci, de ce să nu trăim pur şi simplu şi să ne bucurăm de asta? Fără să ne opunem vieţii şi fără să ţinem cu dinţii de ceea ce credem că, de fapt, e cel mai important pentru noi... A crede că este nu este acelaşi lucru cu ceea ce ESTE, iar ceea ce ESTE se va manifesta mereu, mai devreme sau mai târziu, în fiecare, după suflet şi putinţa fiecăruia, la cel mai bun moment pentru sincronizarea cu toată lucrarea asta mare, numită viaţă, care ne leagă pe toţi, unii de alţii, şi ne dezleagă de tot, dincolo de timp, spaţiu, infinit...
Ţinem atât de strâns de lucrurile din jur, de oameni, stări şi sentimente, încât, atunci când le dăm drumul, mâinile încă ne dor...
Schimbările vin de la sine - dacă le laşi - şi se manifestă la timpul şi momentul potrivit pentru fiecare. Schimbările vin chiar şi când nu le vrei, prins fiind în gândurile tale neliniştite care nu te lasă să adormi într-o noapte fără lună. Suntem atât de mici în nimicnicia gândurilor noastre şi viaţa, cu toate astea, e atât de bună şi preaplina cu noi... şi atunci, de ce să nu trăim pur şi simplu şi să ne bucurăm de asta? Fără să ne opunem vieţii şi fără să ţinem cu dinţii de ceea ce credem că, de fapt, e cel mai important pentru noi... A crede că este nu este acelaşi lucru cu ceea ce ESTE, iar ceea ce ESTE se va manifesta mereu, mai devreme sau mai târziu, în fiecare, după suflet şi putinţa fiecăruia, la cel mai bun moment pentru sincronizarea cu toată lucrarea asta mare, numită viaţă, care ne leagă pe toţi, unii de alţii, şi ne dezleagă de tot, dincolo de timp, spaţiu, infinit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu