e ca o stare de continuă visare. când nu poţi să
stai. dar nu poţi nici să pleci. când vrei să dormi şi totuşi, te trezeşti. când
eşti şi nu eşti. când îţi umbli-n cap. când aluneci pe gânduri şi începi să
dansezi uşor între realitate şi vis. când pendulezi între gând şi negând, deşi
picioarele tale ating iarba şi ştii că acel gând de pe urmă e gândul ce te vrea
totuşi acolo. când îmi eşti şi îţi sunt şi te aştept şi vii. când ziua croşetează
mantia de stele a nopţii şi luna se lasă acoperită încet în graba ei spre
soare. oare luna aleargă după soare? sau soarele tânjeşte mai mult după lună?
nestarea de
a rămâne şi stare de a nu pleca. duminică lină şi deja zi încărcată de luni.
plutire pe asfalt înverzit şi felinare molcome. un acasă găsit şi un acasă care
te aşteaptă şi între toate astea, acasă din tine. hipopotam de ciocolată şi
sentimentul ăla că totuşi, e bine. e bine acolo unde vezi binele şi e bine
acolo unde vrei să îl faci. e bine să vrei să îl faci. floricele pe masa pictată
în gând, aer care trosneşte, râsete de pe trotuarul de vis a vis şi cheia care
nu se aude în uşă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu