în definitiv, sunt zile şi zile. zile când mi-e atât
de dor de tine. zile când reuşesc să mi te alung cumva din gând. zile când îmi
doresc să te aud. zile când abia mă abţin să nu îţi scriu un mesaj. zile când aştept
de la tine un semn. zile când plâng. zile când reuşesc să mă ascund atât de
bine în spatele unui zâmbet "dureros de dulce". zile când pur şi
simplu aş vrea să fii aici. să încetăm cu toată nebunia asta.
mă gândesc la duminicile liniştite pe care le aveam.
la lumina caldă de după amiază în care erau scăldate. mi-e atât de dor de
zilele alea. mi-e dor să luăm masa cu ai tăi. nici nu mai ştiu de când n-am mai
mâncat ceva bun...
mi-e dor să fii aici. în patul ăsta gol. în tăcerea
asta străină de tot. în lumea din jur care nu mai pare la fel de când tu nu mai
eşti.
mi-e dor să plecăm... departe de tot. ai idee câte maşini
roşii sunt în oraş? :) ai idee câte maşini ca ale tale există în oraşul ăsta
monoton?... ei bine, nici eu nu ştiam că sunt atâtea până să fi plecat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu