sunt zile care trec fără să lase nimic în urmă şi
sunt zile în care noi trecem prin ele fără să ne facem simţită prezenţa. zile în
care viaţa pare să treacă pe lângă noi sau noi pe lângă ea, fără să ne
incomodeze, fără să deranjăm, fără să cerem nimic sau fără să dăm ceva. mă
refer la zilele alea care sunt ca... ca o aspirină efervescentă care, dacă este
administrată cum trebuie, nu te incomodează cu absolut nimic...
la polul opus, avem şi zile ca cele de azi, în care
ne trezim binedispusi dimineaţa devreme - mult prea devreme poate şi împărtăşim
un pic de iubire ca să ne vină mai repede cheful de viaţă... zile în care până şi
soarele se arată timid în toamna mohorâtă de noiembrie parcă încurajându-ne să
trăim.
zile în care reuşim să fim alături de cei dragi, zile
în care găsim cuvintele potrivite pentru a ajunge la sufletele oamenilor, zile în
care avem timp să reluăm legături cu prieteni vechi, zile în care reuşim să îi
facem pe cei din jur să zâmbească, zile în care le oferim celor din jur sprijin
şi consolare sau un simplu zâmbet.
zile în care, printr-un singur gest sau un simplu cuvânt reuşim să lăsăm o amprentă în inima cuiva, în mintea sau în gândurile altora... zile în care simtitm la o scară poate infimă dar nu de neluat în seamă, motivul pentru care doamne doamne ne-a lăsat aici pe pământ, dându-ne viaţa pe care o avem, drumul pe care mergem, oamenii lângă care suntem :) zile în care avem motive suficiente pentru a ne simţi fericiţi şi pentru a da mai departe starea de bine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu