what lays underneath

imaginează-ţi că eşti un magician. imaginează-ţi că poţi, doar cu un simplu gând, să creezi lucrurile din jurul tău. că poţi, cu puterea minţii, să muţi lucrurile din loc. imaginează-ţi acum că eşti pe o plajă pustie. pe fundal se aud valuri liniştite ce se strecoară negreşit printre nisipul încă cald. e o noapte de sfârşit dulce de vară, împodobită cu mii şi mii de stele.

imaginează-ţi apoi că simţi vântul. îl auzi cum trece încet pe lângă tine şi îţi oferă fiori de plăcere...
să recapitulăm: eşti doar tu, în mijlocul nopţii, alături de stele, vânt şi valuri. cu tălpile goale, începi să dansezi un dans ritualic pe ritmurile vântului. începi apoi să te joci. trebuie mai întâi să te destinzi. începi să simţi. îţi place. atingi mai puţin vântul acum. dar auzi mai atent marea. închizi ochii şi... îţi imaginezi. îi deschizi şi începi să creezi din gânduri un foc. porneşte totul de la un gând mic, transpus într-o scânteie undeva în aer, în faţa ta. o fixezi cu ochi ageri, dar veseli şi o ajuţi să crească.

cu fiecare zâmbet, creşte. cu fiecare mişcare şi rotire a mâinilor, îşi schimbă forma. cu fiecare gând se extinde... acum ai propriul tău foc, în noaptea care-ţi aparţine. te bucuri ca un copil. flăcările dansează şi ele în aer, alături de tine. te îmbrăţişează. nu mai eşti singur. din scânteia unui gând s-a născut un foc care se transformă în diafanul culorilor înconjurătoare... dansezi. şi lumina e din ce în ce mai puternică. şi tu eşti din ce în ce mai mult contopit cu razele ei. flăcările cresc... şi cresc... şi cresc... până când, în plină glorie a extazului, atinganu-şi potenţialul maxim, se sting încet în calmul nopţii.  te simţi străpuns de o linişte grea. o aşteptai. oboseala trupului te face să te întinzi. cazi pe nisip, te laşi pe spate. te uiţi la stele. zâmbeşti. eşti mulţumit... s-a întâmplat! imagine that.. imagine me...