visele prind viaţă

eu şi dan ne-am pictat visele în noaptea asta pe cearşaf. de fapt, cred că am încercat să fim un fel de co-creatori la îndeplinirea celor mai intime dorinţe pe care le păstrăm adânc, neîmpărtăşite, în suflet. e prima oară când cineva îmi află visele, adică ştii tu, visele alea care contează cu adevărat, care ne definesc ca persoane cu suflet şi raţiune, care pot însemna, de altfel, însuşi raţiunea noastră de a fi ca oameni muritori pe acest pământ, pe care le ţinem, de obicei, ascunse bine în noi (uneori, chiar şi de noi)...

e o joacă de-a noastră care ne face oarecum să fim serioşi în visarea noastră: încercăm să ne atingem visele, dându-le nuanţe de mov sau albastru, încadrându-le într-un timp viitor, sperând şi visând la ele cu ochii deschişi. ne pensulim şi ne murdărim ascultându-l pe Frank, udăm visele cu un pic de vin ca să fim siguri că vor creşte mai târziu, sădim seminţele pentru un viitor îndepărtat, ne imaginăm dorinţe şi le dăm viaţă.

mai strecurăm printre şi un pic de pauză de iubit şi invocat inspiraţia... că doar toţi artiştii au nevoie de muze, nu-i aşa? în cazul ăsta, simpla îndrăzneala de a ne privi sufletele cu ochii deschişi, fără teamă sau eschivări, reprezintă cea mai bună sursă de inspiraţie pentru manifestarea unei nebunii frumoase...

Avem timp - Octavian Paler

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. 

Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim. 

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai. 

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca EROI  sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta. 

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti  cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta. Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ... Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit

.

what lays underneath

imaginează-ţi că eşti un magician. imaginează-ţi că poţi, doar cu un simplu gând, să creezi lucrurile din jurul tău. că poţi, cu puterea minţii, să muţi lucrurile din loc. imaginează-ţi acum că eşti pe o plajă pustie. pe fundal se aud valuri liniştite ce se strecoară negreşit printre nisipul încă cald. e o noapte de sfârşit dulce de vară, împodobită cu mii şi mii de stele.

imaginează-ţi apoi că simţi vântul. îl auzi cum trece încet pe lângă tine şi îţi oferă fiori de plăcere...
să recapitulăm: eşti doar tu, în mijlocul nopţii, alături de stele, vânt şi valuri. cu tălpile goale, începi să dansezi un dans ritualic pe ritmurile vântului. începi apoi să te joci. trebuie mai întâi să te destinzi. începi să simţi. îţi place. atingi mai puţin vântul acum. dar auzi mai atent marea. închizi ochii şi... îţi imaginezi. îi deschizi şi începi să creezi din gânduri un foc. porneşte totul de la un gând mic, transpus într-o scânteie undeva în aer, în faţa ta. o fixezi cu ochi ageri, dar veseli şi o ajuţi să crească.

cu fiecare zâmbet, creşte. cu fiecare mişcare şi rotire a mâinilor, îşi schimbă forma. cu fiecare gând se extinde... acum ai propriul tău foc, în noaptea care-ţi aparţine. te bucuri ca un copil. flăcările dansează şi ele în aer, alături de tine. te îmbrăţişează. nu mai eşti singur. din scânteia unui gând s-a născut un foc care se transformă în diafanul culorilor înconjurătoare... dansezi. şi lumina e din ce în ce mai puternică. şi tu eşti din ce în ce mai mult contopit cu razele ei. flăcările cresc... şi cresc... şi cresc... până când, în plină glorie a extazului, atinganu-şi potenţialul maxim, se sting încet în calmul nopţii.  te simţi străpuns de o linişte grea. o aşteptai. oboseala trupului te face să te întinzi. cazi pe nisip, te laşi pe spate. te uiţi la stele. zâmbeşti. eşti mulţumit... s-a întâmplat! imagine that.. imagine me...

running from ourselves

nu ne vindecăm niciodată cu adevărat. de nimeni. de nimic. întotdeauna va exista ceva care îţi va aduce aminte. de o dezamăgire anume, de un vis pierdut, de o dorinţă spulberată, de un cuvânt nerostit... de ceea ce ţi-ai fi dorit să fii. de ceea ce ai ajuns. de toţi oamenii care au venit în viaţa ta. de cei care au plecat. de cei pe care nu vrei să-i laşi să plece. sau de cei care îţi doreşti să apară.

în esenţă, nu suntem de fapt decât suma durerilor noastre. închişi în propriile noastre suflete, simţim fericirea şi ni se pare un vis plăcut de dimineaţă târzie. tocmai de aceea poate, nu-i dăm importanţa pe care o merită. tocmai de aceea, o lăsăm să treacă, încercând fiecare să o simţim cum putem... s-o facem să rămână.

fiecare adiere de vânt, fiecare ploaie, fiecare zâmbet, fiecare îmbrăţişare, fiecare dezamăgire, fiecare reuşită, fiecare bucurie, fiecare vis împlinit, fiecare tren pierdut, fiecare ceaşcă de ceai, fiecare iubire... sunt înscrise pe noi. corpul nostru este de fapt acoperit cu fiecare amănunt pe care îl trăim, îl dorim sau îl negăm. le ascundem pe toate sub veşminte colorate şi ne pierdem pe noi printre cusături şi falduri. apoi pornim la drum şi avem pretenţia ca cineva "să ne descoasă" de ceea ce suntem. după, urmează teama că cineva de fapt chiar vrea să o facă. suntem aşa de bine îmbrăcaţi încât nici noi nu ştim de unde să începem să ne regăsim. vrem oare să o facem? cu atât mai mult, vrem oare să lăsăm pe altcineva să o facă pentru noi? ...

tu ştii cine eşti de fapt?