Pentru stergere formati 5, pentru mesajul urmator formati 6 . . .

Si uite-ma stand in pat, dezbracata de tot mai putin de gandurile mele, incercand sa gasesc un fel de echilibru. Echilibru in capul meu caci dupa cata vodka cutreiera libera inca prin corpul meu nici nu se pune problema sa gasesc un alt fel de echilibru. Si totusi. Ma trezesc greu. Inca nu am deschis ochii, dar constiinta mea s-a trezit. Incerc sa fac un sumar rapid in minte referitor la seara trecuta. Greu. Gang, vodka, muuulta vodka. M-am imbatat. Asta-i clar. Tin mine ca la un moment dat mi-era rau. Sunt mandra de mine ca nu am vomitat.

Revenind, aud masinile care circula pe bulevard. Sunt obisnuita cu linistea blocurilor dintre stradute. Inca nu mi-am dezlipit pleoapele. Inca incerc sa imi amintesc seara de dinainte. Alte imagini fugitive. Muzica. Nimic interesant in jur. Fete necunoscute. Chiar nu a picat nimic?! E clar ca nu a fost nimic interesant daca am baut atat. Aaaa... Silviu... Am sperat sa il vad acolo. Sa ne intalnim... Da... Dar care erau sansele? Una la doua milioane?... Pardon, una la o mie. Tot prea mult. Si, in fond, daca il vedeam ce? Ha ha ha... Ma amuza. Devin din ce in ce mai constienta. Stiu asta dupa durerea tot mai mare de cap… Nu mai beauuuu… Stai un pic. Diseara e ziua Ruxandrei. El comandante. La naiba! Nu mai beau dupa disearaaa!!!!!!!!!!

Intr-un final deschid ochii… Il vad in fata mea, intins langa mine. Ma privea! Doamne ce bine ca nu am adormit cu gura deschisa :) Zambesc si inchid ochii la loc. Nu ca m-as fi speriat. Adica ba da, dar nu de el. Mi-amintesc ca sunt dezbracata. Imi aduc aminte si de sexul fugitiv de aseara. Ma intorc cu spatele. E un fel de “ia-ma in brate acum ca am nevoie de afectiune si oricum e dimineata si ne-am trezit impreuna si ar trebui sa primesc un pic de afectiune si in definitiv nici nu conteaza ca oricum am un deficit de afectiune primita si vreau sa primesc”. De fapt, e modul meu de a ma simti protejata cand realizez ce mica mica si singura sunt in lumea asta nebuna, calatorind fara nimeni care sa ma tina de mana printre toate nebuniile astea… Asadar, ma tine un pic in brate. Ma intreaba daca mi-e foame. Prietene, abia m-am trezit. Sunt mahmura! Ma doare capul! O pastila n-ai?... Nu-i zic nimic din toate astea. Ma rezum la: “nu prea”.

Inca sunt in pat. Singura. Il aud prin bucatarie. Nu face prea mare zgomot. Daca stau bine sa ma gandesc, as manca ceva… Poate se gandeste sa imi pregateasca micul dejun… Sunt din ce in ce mai constienta. Atat de constienta incat incep sa ma gandesc la el. El, mereu el. Ma intreb de ce. De ce? De ce ce?... Pai de ce…tot. Mi-aduc aminte de diminetile noastre. Mi-aduc aminte cum stia sa ma ia in brate si sa ma sarute pe umar si pe gat. Mi-aduc aminte cum imi spunea buna dimineata si imi zicea sa mai lenevim  un pic… Dar stai! De fapt, gandurile mele incercau sa se indrepte spre un moment in care ne-a fost bine… nu stiu de ce incerc sa caut asa ceva, dar la asta ma gandesc… dezechilibrul din capul meu nu ma ajuta. Nu gasesc nimic in urmatoarele secunde si nici nu vreau sa fac prea mari eforturi. Brusc, imi amintesc cat de dulce mi-ai raspuns la telefon acum cateva zile: “ce faci bomboniko?”… Asa de dulce si frumos suna "bomboniko" acum in capul meu incat ma face sa zambesc. Sa zambesc din suflet pentru ca imi simt si sufletul deschis si relaxat pentru o secunda. Oftez si apoi imi vine in minte fata ta de ultima oara cand ne-am vazut si cele 5 minute in care s-a intamplat intalnirea noastra. Ma enervez. Incetez sa ma gandesc la tine.

M-am saturat de viata asta zgomotoasa. Acum iti spun sincer ca nu mi-ar fi placut sa o traiesc asa ci sa raman cu tine... Cu noi si viata noastra. Nu mai vreau sa aud de cluburi/ baruri/ cafenele/ restaurante/ vodka/ muzica/ numere de telefon/ tipi/ tipe/ idile si alte aventuri. Nu mai vreau! Nici macar pe tine nu cred ca te mai vreau.

El crede ca dorm. De fapt, asta si fac. Sunt adormita in betia mea si nici nu vreau sa incerc sa ma trezesc. Aud pasarelele cum canta si ma gandesc ca artistul din mine nu a murit inca. Ma mai bucura lucrurile marunte ale vietii. De fapt, numai ele o fac in ultimul timp.

Imi spune ca trebuie sa plece si ca ma lasa sa dorm. E un dragutz. Stie probabil ca nu e ora mea de trezire. Pleaca si ma lasa singura, in patul lui, in casa lui… Ma saruta pe brat si ma inveleste. Si a plecat.

Dupa ceva timp - mai mult - ma gandesc ca ar fi cazul sa ma ridic. Nu de alta, dar asa as fi facut un pipi :p … Imi trag tricoul lui negru pe mine, care ar fi trebuit sa fie de la bun inceput pe mine si ma duc spre baie. Imi pun capul pe maini, pe chiuveta din fata mea… Yee heee, this sex is on fire… melodia ta. Da, imi trece prin minte, deci, inevitabil, ma gandesc iar la tine. Idiotule! Ma privesc in oglinda. Iar ai baut, imi spun! Am ochii rosii. Ma bufneste rasul! Tipa din imagine e funny rau. E un exercitiu. Cineva mi-a zis ca nu prea e bine sa ne luam asa de mult in serios si ca ar trebui sa gasim mereu lucruri la noi de care sa facem mijto. Asadar, ma uit in oglinda si incerc sa nu ma iau atat de mult in serios. Zambesc din nou! Iar ai facut-o lata… bomboniko!

Mi-a lasat cheia de la apartamentul lui pe geanta. Gagiu chiar ma vede fata de incredere daca a facut asta ma gandesc. Daca eram vreo psihopata? Asa fata buna si cu simtul responsabilitatii par? Ce draguutz! Alminteri, nu imi pot imagina pe cineva sa faca lucrul asta. Mi-e foarte sete… Ma duc sa beau apa. Mda, nu a pregatit micul dejun. Mi-e foame. Beau apica si ma pun din nou in pat. Incerc sa ma “stabilizez”. Imi gasesc telefonul la indemana, langa pat. Ah, prietenul meu cel mai bun ca sa il citez pe ex-ul meu care m-a acuzat ca am o relatie mult prea stransa cu asta micu’. Probabil era gelos, ca nu aveam o relatie mai stansa cu ala mare al lui... I-phone-ul lui, bineinteles ca la asta ma refer. La ce iti zburda mintea?

Asadar, prietenul la nevoie se cunoaste! Tin minte ca ultima oara il lasasem in cada…4 mesaje neascultate... Gagicile mele sunt fenomenale. Ascult mesajele si m-apuca rasul. Sunt tacanite rau! Mi-aduc aminte ca noaptea trecuta m-am suparat pe ele ca m-au lasat singura. Eh! Sunt turta si ele din mesajele pe care le ascult…. Continui sa ma amuz.

Si acum ce? Pai acum ar trebui sa fac ce face orice blonda care se respecta dimineata. Se imbraca si pleaca acasa…