am gasit brasovul trist. trist si plouat. ca sufletul meu. pierdute undeva in timp, cladirile vechi pareau ascunse parca in ceata unei nopti mohorate. si printre ele, stau ascunse si amintirile noastre. imi rataceste gandul in fiecare loc unde te-am tinut de mana, unde ne-am sarutat, unde am hranit porumbeii si am privit copii jucandu-se. in fiecare loc unde ne-am certat, in fiecare loc unde te-am ranit, unde m-ai facut sa sufar... nu te mai cunosc. nu mai stiu cine esti. nu stiu daca te-am cunoscut vreodata. dintr-o mie de fete, care era cea adevarata?
m-am intors acasa si am gasit acelasi oras obosit si incarcat. de tot si de nimic. gol si fara vlaga. abatut si fara speranta. nu ma mai regasesc... si telefonul tace . . .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu