mă reapuc timid de pictat. observ cu tristeţe
acoperită de panică că îmi tremură mâna. îmi spun că trebuie să exersez zilnic.
mă apuc de lucru pentru târg. îmi doresc să uit de sesiune. şi de disertaţie.
cumva sunt nevoită să mă gândesc la trecut pentru
cursul de scris. mi-e dor de unele lucruri de atunci. cred că mi-ar plăcea să
te întâlnesc, scorpie! să te văd cum te vedeam atunci, nu ca acum,
când ştiu tot ce a urmat, când uneori mai judec ce a fost.
azi... îmi vine prima oară ideea să-mi iau un time
off. de o săptămână. mă gândesc că e prea mult. simplific. pentru început să
fie 3. 3 zile fără telefon, fără net, fără mailuri şi alte cele. 3 zile pentru
mine. să creez. să uit. să nu îmi mai pese. să plâng poate. să mă înec în
propria durere şi apoi de acolo să revin mai vie.
sunt revoltată. maxim. ăsta nu-i mesaj pe care să-l
dai aşa... de fapt, mă deranjează contextul. simt că ţi-ai văzut de drum şi
restu' nu mai contează. de fapt, nu-i nimic de reproşat la asta, doar că nu se
face aşa, vere!
"aş vrea să ştii că însemni tare mult pentru
mine şi nu ştiu de ce se întâmplă ce se întâmplă. în momentul ăsta a devenit
foarte greu să mă manageriez şi pe mine; în 2 este şi mai greu. cred că trebuie
să văd unde m-am pierdut pe parcurs şi pentru asta am nevoie de eu cu mine...
un pic... nu ştiu cât. nu îţi scriu asta pentru că sunt beat sau orice altceva ţi-ar
putea trece prin minte, ci pentru că simt că trebuie să fac asta. te
pup.."
|
|-->>ăsta-i mesaj de 4 dimineaţa. Vineri.
Ianuarie. 13.
|
|-->> dar ăsta nu-i mesaj de dat pentru simplu
fapt că 4 luni vei fi plecat şi crezi că o relaţie la distanţă nu rezistă... îmi
dă cu virgulă. îmi dai impresia că nu consideri că eu sau relaţia noastră merită
aşteptarea trecerii acestor luni. sau măcar experienţa încercării.
nu mi se pare normal. mă revolt poate mai tare. mă
străduiesc să nu-mi mai pese, aşa cum nici ţie nu îţi mai pasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu