citesc. printre rânduri, te văd pe tine. mi se face dor. soarele blând
în asprul gerar mă duce cu gândul în trecut, la duminicile boeme de altă
dată în care timpul se pierdea, înăbuşit de căldura lunilor de vară, de
simplitatea lucrurilor de atunci, de bucuria descoperirii...
mă
pierd printre amintiri şi dorinţe. printre locurile pe care le-am
vizitat, printre oamenii pe care i-am cunoscut, printre culturile cu
care m-am intersectat, printre străzi înguste şi cotitoare, pavate de
istorie, printre căsuţe cochete şi câmpuri de flori colorate, printre
oameni veseli, printre vise pierdute şi dorinţe împlinite.

e greu când realitatea înconjurătoare te obligă să trăieşti după
regulile ei. încă şi mai dificil este să fii nevoit să te mulezi după
aşteptări grosolane care, în definitiv, nu fac decât să te îndepărteze
de lumea frumosa pe care vrei să ţi-o desenzi, de sufletul tău şi de
încercarea de a afla ce îţi doreşti cu adevărat.
vreau să vină vara. vreau să fie cald. vreau să plec în lume.vreau să
închid ochii şi atunci când o să îi deschid, tot ceea ce se întâmplă
acum să fie lăsat în urmă, să nu fie decât o uşoară umbră a unei păpădii
care se bucură de soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu