Paradoxul vremurilor noastre

 

"Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri
mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi,
dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici. Avem mai multe
accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai
putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa
medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des. Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata.
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pana la luna si inapoi dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sa
facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si
pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul,dar nu si
prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar invatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata,dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
incete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor
rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, pentru
ca nu vor fi langa tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine.
Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti
acel moment pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.
Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati!"

Octavian Paler

zile şi zile

sunt zile care trec fără să lase nimic în urmă şi sunt zile în care noi trecem prin ele fără să ne facem simţită prezenţa. zile în care viaţa pare să treacă pe lângă noi sau noi pe lângă ea, fără să ne incomodeze, fără să deranjăm, fără să cerem nimic sau fără să dăm ceva. mă refer la zilele alea care sunt ca... ca o aspirină efervescentă care, dacă este administrată cum trebuie, nu te incomodează cu absolut nimic...

la polul opus, avem şi zile ca cele de azi, în care ne trezim binedispusi dimineaţa devreme - mult prea devreme poate şi împărtăşim un pic de iubire ca să ne vină mai repede cheful de viaţă... zile în care până şi soarele se arată timid în toamna mohorâtă de noiembrie parcă încurajându-ne să trăim.

zile în care reuşim să fim alături de cei dragi, zile în care găsim cuvintele potrivite pentru a ajunge la sufletele oamenilor, zile în care avem timp să reluăm legături cu prieteni vechi, zile în care reuşim să îi facem pe cei din jur să zâmbească, zile în care le oferim celor din jur sprijin şi consolare sau un simplu zâmbet. 

zile în care, printr-un singur gest sau un simplu cuvânt reuşim să lăsăm o amprentă în inima cuiva, în mintea sau în gândurile altora... zile în care simtitm la o scară poate infimă dar nu de neluat în seamă, motivul pentru care doamne doamne ne-a lăsat aici pe pământ, dându-ne viaţa pe care o avem, drumul pe care mergem, oamenii lângă care suntem :) zile în care avem motive suficiente pentru a ne simţi fericiţi şi pentru a da mai departe starea de bine...