vineri, 28 mai 2010

always on the way

ador diminetile cand trebuie sa ma trezesc si sa ma duc acasa. sa ne intelegem: nu sunt chiar genul de tipa care isi axeaza viata pe cuvinte de genul casa, acasa and co. mai mult, daca se intampla sa stau peste 3 ore acasa intru in panica. sunt perfect de acord cu persoana care a afirmat ca "home is where your heart belongs"... in acest caz, inima mea inca rataceste. si "acasa" este definit mai mult ca locul in care sufletul meu isi gaseste linistea si echilibrul chiar si pentru cateva momente. "acasa" este locul in care mintea imi zboara ori de cate ori am nevoie de un refugiu. dar mai ales, "acasa" nu imi este definit ca fiind un loc ci mai degraba ca un sentiment asociat cu un context anume. o stare. o emotie. o sclipire.

intotdeauna am fost genul de persoana care isi "cara" viata dupa ea. sunt mai mult decat fericita daca am strictul necesar in masina mea. imi port bagajul la mine, cum imi port amintirile in suflet. nu stii niciodata de unde se iveste ocazia. nu stii niciodata de unde poate sa apara cineva gata sa plece cu tine in lume. si tu papusa, trebuie sa fii pregatita. pregatita sa iti lasi deoparte toalele de scandal si pantofii cu toc, rujul strident si fardul de obraz. sa te dezbraci de tot si de tine. sa iti lasi asteptarile piedute sub matasuri fine. si apoi sa imbraci niste blugi rupti, o pereche de tenesi si un tricou murdar, sa il iei de mana si sa incepeti amandoi sa va cautati propria casa.


http://www.youtube.com/watch?v=HWsaY9TTPaY

luni, 24 mai 2010

viata sau mersul pe bicicleta

traim intr-o vreme nebuna si haotica. lumea e din ce in ce mai surda si mai oarba la nevoile si la visele celor din jur. ne desfasuram existenta straini unii de ceilalti si chiar de noi insine. vrem ca cei de langa noi sa corespunda cu asteptarile noastre desi nici macar noi nu ne cunoastem propriile asteptari. ne lasam dusi de val sperand ca, undeva, pe parcurs, sa ne vina o idee despre ce cautam de fapt noi in aceasta lume. si timpul trece. si realizam dintr-o data ca devenim o umbra a ceea ce obisnuiam sa fim. sau a ceea ce credeam ca suntem.

traitul vietii e ca mersul pe bicicleta. in general, ca sa inaintezi, trebuie sa pedalezi. in majoritatea timpului pedalezi. uneori urci dealuri, alteori cobori vai... si cateodata, cand obosesti sa pedalezi sau cand pur si simplu te opresti din pedalat si te lasi dus de inertie, incepi sa simti vantul. incepi sa iti traiesti fiecare respiratie. devi una cu gandurile tale si incerci sa iti opresti pentru o secunda mintea. si simti mirosul florilor. si te odihnesti. si te gandesti ca uneori meriti o pauza. si simti ca viata e frumoasa. si simti ca asa cum toate vin... asa trec toate... si incepi din nou sa pedalezi pentru ca stii ca altfel plimbarea se opreste.


oamenii nu stiu ce simt. cred ca asta e lucrul care ne incurca cel mai des. ne indragostim prea repede, renuntam la fel de usor. ajungem sa rostim prea des si prea devreme cuvinte ca "te iubesc"... ajungem sa ne implicam prea repede in relatii efemere si fara viitor doar de dragul de a stii ca nu suntem singuri.  ajungem sa ne uitam prea des in trecut, in cautari epuizante fiind dupa o farama de emotie care sa ne faca din nou inima sa vibreze. incercam din rasputeri sa traim in prezent crezand ca asta e o salvare de la propria moarte de zi cu zi, uitand mereu ca, de fapt, cel mai bine e sa incercam sa inchidem ochii, imaginandu-ne ca avem o vale plina de flori prin care putem alerga, putem simti soarele si putem atinge florile si prin care, fara sa ne chinuim prea mult, invatam sa traim...

who knows what tommorow brings? I don't know. you don't know. maybe God knows. maybe He doesn't... anyway, put a smile on your face and wait. and while you are waiting... try and live. that's the best you can do. there's nothing else you can do...

http://www.youtube.com/watch?v=eHQG6-DojVw&feature=fvst

sâmbătă, 22 mai 2010

note to myself


Trage aer in piept. Respira. Fumeaza o tigare. Doua daca e nevoie. Sterge-ti fata. Trage aer in piept din nou... Continua sa respiri. Si acum incearca sa mergi mai departe. Nu te gandi. Nu analiza. Nu te intreba daca, cum, de ce. Nu compara. Nu-ti face inchipuiri /sperante /griji /iluzii /dezilizii. Uita ce a fost. Daca nu poti, macar iarta. Iarta-te. Iarta-l. Respira adanc din nou. Plangi daca este cazul. Nu simti sa o faci, e in regula. Gata. Pune-ti un zambet pe fata. Chiar daca nu-i din toata inima, functioneaza. Asa. Deja lucrurile merg spre mai bine. Mergi mai departe. Trecem noi si peste asta. Intotdeauna am facut-o. Altceva nu ai ce sa faci oricum. Altceva nici nu trebuie sa faci :)
Never give up


duminică, 16 mai 2010

perspectiva

avem nevoie in viata sa speram. sa credem. sa visam. avem nevoie sa stim ca urmeaza o noua zi. o zi mai buna poate. avem nevoie de lucruri care ne fac sa simtim ca traim. care ne dau o noua perspectiva. avem nevoie sa avem un drum. sa stim ca putem oricand sa o luam de la capat.

trebuie sa ne traim emotiile - trebuie sa ne simitm pana la capat atat victoriile cat si infrangerile. ideal ar fi sa o facem cu capul sus si fara regrete. trebuie sa acceptam sa manifestam ceea ce simte sufletul nostru. trebuie sa ne luam mai putin in serios pe noi ca indivizi si sa facem cumva sa ne auzim mai des si mai clar inimioarele. sa le dam lor mai multa importanta. si cel mai important si poate cel mai greu de infaptuit: trebuie sa ne acceptam greselile si sa ne iertam - pe noi insine si mai apoi pe cei din jur. e primul pas spre impacarea cu noi si apoi cu lumea toata.


duminică, 9 mai 2010

and it's you when I look in the mirror

uitam sa iubim. uitam sa ne amintim. uitam sa traim. uitam cum era cand zambeam si suflam in papadii. lumea se schimba. noi ne pierdem pe drum. mi-e dor sa imi aud sufletelul. mi-e dor sa imi fac vise. am uitat tot. am uitat sa visez, am uitat sa imi doresc, am uitat sa sper, am uitat sa cred. m-am uitat pe mine. nu mai simt nimic, totul e rece, totul e vag, totul e nimic. eu nu mai sunt, tu...

oamenii nu mai sunt ce au fost. zambetele nu mai sunt ce ar trebui sa fie. viata nu mai e la fel.
vreau un vis. vreau o speranta. vreau sa pot sa cred din nou. vreau sa ma aud... vreau sa ma ascult... am nevoie de un nou inceput.