Resemnare

Decembrie cam trist. Soarele s-a aratat putin de dimineata, incercand sa treaca peste monotonia si ceata pe care o avem in suflete la sfarsit de an - inca un an care trece…
Curatenie generala azi in casa si in suflet. Inca te mai gasesc pe acolo. Unele lucruri nu pot fi sterse ca praful de pe carti. De ce nu vrei sa pleci si sa ma lasi linistita? De ce te incapatanezi sa ramai acolo desi amandoi stim ca nu exista niciun fel de viitor ? O sa te ignor de-acum. E timpul sa traiesc din nou, nu? Tot anul ne-am jucat impreuna, ne-am iubit si ne-am uitat deopotriva, ne-am smuls zambete si lacrimi. Dar acum e cazul sa incetam.

Revenind, cred ca de cand a inceput tot sfarsito-inceputul asta am trecut prin toate fazele posibile ale unei post-actuale-foste-viitoare relatii… Te-am omorat in gand de o mie de ori, te-am iertat si te-am sacrificat pe rugul disperarilor si durerilor mele. Te-am divinizat si te-am adorat pana la contopirea in totalitate cu tine si pana la pierderea identitaii mele. Te-am dispretuit si te-am chemat inapoi de tot atatea ori de cat am incercat sa te alung din gand. Te-am asteptat si te-am rugat sa pleci. Am plecat eu. Si toate astea au continuat la nesfarsit. Pana acum.

Momentan sunt in faza de Resemnare. Cred ca e un pas bun si intelept, binevenit. Nu te mai urasc, nu te mai iubesc, nu te mai chem., nu te mai alung, nu te mai vreau, nu te mai astept... Doar incerc sa accept. Tot, fara sa mai pun intrebari. Incerc sa accept prezentul, sa inteleg ca orice as face trecutul nu se intoarce si nici nu ar fi bine sa o faca – altfel, unde ar fi evolutia noastra ca persoane sociale inzestrate cu constiinta si dorinte pur animalice? …