filosofie de 3 dimineata

"eu te-as iubi, tu m-ai dori si un secol zi de zi as trai numai cu tine... daca-ai fi aici..."

ma intreb cat din viata noastra este destin si cat este coincidenta... cat la suta sunt momente pur intamplatoare si cat la suta sunt interventii divine?! de ce uneori simtim lucruri si alteori nu simtitm nimic... de ce a fost sa fie asa si nu altfel? cat la suta functioneaza cu adevarat liberul arbitru si chiar este el dat sa fie in folosul nostru? ...

nu stiu. stiu doar ca, in fiecare seara, dupa ce ma linistesc, dupa ce imi las la usa ziua care a trecut, dupa ce ma dezbrac, dupa ce ma pun in pat si dupa ce raman eu cu mine.... te gasesc acolo. te gasesc acolo printre lacrimi si regrete... si dorinte... si nopti nedormite... si vise urate ... nu inteleg. nu te-am mai vazut de atata timp, nu te-am mai auzit, te-ai comportat si mi-ai demonstrat (a cata oara? mai era nevoie oare?) ca nu esti ceea ce credeam eu ca esti si ceea ce aveam eu nevoie... si ... nici macar nu stiu ce mai simt pentru tine. mai simt ceva? habar n-am cum as reactiona daca te-as vedea... nu cred ca imi doresc sa te mai vad. oare o sa te mai vad vreodata?! oare tu ce simti? adica, mai simti ceva? ai simtit vreodata?!

intotdeauna am crezut ca lucrurile se intampla cu un motiv, chiar daca de cele mai multe ori, nu ne putem da seama de motivul respectiv...am crezut ca, mai devreme sau mai tarziu, aflam de ce un lucru s-a intamplat asa si nu altfel. nu cred in coincidente. si totusi, nu inteleg de ce a fost sa fie asa...

am crezut intotdeauna in sufletele pereche, am crezut ca exista unul si pentru mine, am crezut ca tu erai ... am crezut ca sufletele pereche se cauta toata viata si atunci cand se gasesc sunt fericite pentru totdeauna... dupa ceva timp, am aflat ca sufletul pereche nu e neaparat cel cu care urmeaza sa ramai intreaga viata ci ca el apare in viata ta atunci cand tu ai nevoie de o indrumare, de o schimbare, de un imbold... atunci cand cursul vietii tale trebuie sa curga intr-un alt fel decat ti-ai fi planuit sau imaginat ca o sa fie. ca apare pentru un moment sa iti schimbe viata si apoi... pleaca mai departe, isi vede de drumul lui... mi-as dori asa de mult sa nu fie asa...

"acum te caut... la intamplare... oare cand te voi gasi? ..."

http://www.youtube.com/watch?v=1YpKKEK3wNE

happiness

a fost craciunul

"- o sa fac aici o inimioara; de fapt, mi-a venit o idee: o sa fac un robotel cu cap de inima.

- pai si ce face un robotel cu cap de inima?

- pai este un robotel al iubirii. si el arunca cu inimi. adica ii face pe iubitii care sunt certati sa se iubeasca din nou. e simplu.

-da ... asa e, cum de nu m-am gandit la asta ...."

copii au un mod fenomenal de usor de a rezolva lucrurile. as vrea sa fiu uneori copil sa mai cred din nou ca totul e posibil. in lumea celor "mari" un robotel al iubirii pur si simplu nu poate exista nici macar in imaginatiile cele mai fumate. nu vine nimeni sa arunce cu inimi ca totul sa fie, intr-o clipa, roz. nu vine nimeni sa iti stearga disperarea si tristetea cu un fel de balon magic colorat si zburator care lasa in urma lui o pulbere aurie ce face lucrurile sa fie bune si frumoase mereu.

a trecut craciunul. un alt craciun trist si umezit de propriile asteptari si dezamagiri din partea celorlalti. in alta ordine de idei, pana in ziua craciunului, pe toata perioada premergatoare acestei zile mari, am simtit atmosfera de sarbatori. m-a invaluit cu adevarat si am fost oarecum fericita si linistita. am ascultat colinde care m-a inveselit; am mers si am cumparat cadouri, le-am impachetat frumos si le-am daruit din toata inima persoanelor speciale din viata mea. chiar am invatat ca oamenii pot face ei insusi minuni pentru cei din jurul lor si ca nu trebuie decat sa te gandesti un pic si la ceilalti ca se le poti face inima sa vibreze de fericire si multumire. am simtit pe pielea mea ce frumos este sa poti sa oferi un zambet si cel mai frumos cadou de craciun prietenilor tai (si pentru asta trebuie sa ii multumesc de mii de ori eroului meu preferat :P) ...

chiar am indraznit sa fac si primele prajiturele-biscuiti din viata mea :D bineinteles ca prima tava a fost sa zicem un pic mai rumenita decat ar fi trebuit si deci, buna de aruncat, dar a doua tava de prajiturici chiar a iesit neasteptat de bine. ciudat, eram asa de fericita de aceasta performanta culinara a mea (credeti-ma ca este) incat, chiar si in acel moment infim de fericire sincera ma gandeam ce frumos ar fi sa impartasesc cu tine acest gand.

mergand mai departe, sper ca acest craciun a trecut cu bine pentru toata lumea. nu totul e magic in viata asta, dar hai sa speram ca ... o sa fie bine :P (prietenii stiu de ce ;) )

http://www.youtube.com/watch?v=-qLMsFmNqyw&feature=related

fiecare cu durerea lui

uneori am impresia ca nu o sa ma mai pot indragosti vreodata. sau poate ca e doar un sentiment de inteles al faptului ca, acum, nu mai imi pasa asa de mult. ce-o sa fie ... sa fie. acum nu mai vreau sa imi dau sufletul cuiva pentru ca, in mod cat se poate de normal, sufletul meu se afla intr-o indelungata (cred eu) moarte clinica ... a indurat atatea incat refuza sa mai simta ceva. orice. si eu nu il pot condamna. ii dau dreptate chiar. pentru ca, m-am luptat atat de mult pentru ceea ce imi doream si pentru lucrul in care credeam si m-am rugat pentru o minune si ... si nu s-a intamplat nimic. ma consolez cu faptul ca tot ceea ce trebuie sa se intample o sa se intample si daca nu s-a intamplat inseamna ca exista un motiv anume pentru care nu s-a intamplat. e simplu.

nu mai simt nimic pentru tine. nimic. poate uneori ma incerca un fel de ura, de scarba si de ciuda. de ciuda ca ai fost atat de orb. de ciuda ca esti asa cum esti. de ciuda ca nu am facut de la inceput ce ar fi trebuit sa fac. de ciuda ca lumea a avut dreptate sa vada in tine persoana care esti si de ciuda ca m-am zbatut atat sa aduc la suprafata partea ta umana si buna in care am crezut pana la sfarsit si nu am reusit niciodata sa o fac sa ramana. alea iacta est . . . acum ai devenit un mare nimic pentru mine. te urasc si nu imi mai doresc sa te vad in veci (si asta nu intra la categoria "am mai auzit asta!"; asta intra la categoria "de data asta e pe bune" ;) ).

"Cum putem pretinde ca intelegem si iubim un om caruia i-am construit o masca in care el nu s-ar fi recunoscut? Cum poti sa iubesti un neadevar?"

(Mircea Cartarescu)

good morning vietnam!

cred ca sunt cea mai anormala si mai "prost functionala" persoana ever ... nu o spun ca pe o lauda! altfel, unde ati vazut voi persoane la care pastilele de dormit si ceaiurile de dormit si etc. etc. etc.( ... de dormit :D) nu isi fac efectul?!?! (ehh..daca stau bine sa ma gandesc ... ar cam fi ceva ... dar ... nu in perioada asta din viata mea :P) adica, ma scuzati - sa ma fac inteleasa: isi fac efectul dar nu cel care ar trebui. mai clar spus, cine mama masii mai ia pastile sa doarma si sta treaz?! zau ca te apuca toate intrebarile logico-rationale si toate angoasele cioraniene si iti vine sa ii dai in judecata p-aia de la fabrica de medicamente si pe medici si pe farmacisti ... vrea omu' sa doarma si in loc voi il tineti treaz?! la fel de bine as fi putut lua o pastila minune - albastra ... asta e exact ca si fostul sloganul de la FNI - "Dormi linistit, FNI vegheaza pentru tine". si a vegheat. o da ... a vegheat sa iti prinda somnul cel dulce si adanc ca sa poata fura cat mai mult ... ma scuzati pentru a face cat mai multa specula...

drept urmare, iata-ma treaza la ora 6 dimineata (DA FRATILOR SI OAMENI BUNI! ORA 6 ESTE O ORA CRIMINALA CARE AR TREBUI INTERZISA PRIN LEGE!!!). m-am ridicat definitiv din pat cu o ameteala groaznica de cap - nu stiu daca se datoreaza pastilelor sau sms-urilor din miez de noapte (dar asta e alta mancare de dovleac ...) si m-am apucat sa fac ce se presupune ca face tot omu' prima oara dimineata, dar varianta un pic modificata a la moi: mi-am pus-o de-o cana maaaaaare de cacao ... cu muuuult lapte ... si muuulta cacaoooo ... si - ce lingura mea de cacao tripla, doar ma duc la sala - muuuult zahar (brun) :D

asadar, imi incep ziua de miercuri dimineata tare, cu cacao si "easy like sunday morning". neatza :)

http://www.youtube.com/watch?v=tqdan_NA0iA

It's beginning to look a lot like Christmas

am stat azi in trafic in jur de patru ore jumate'... spun am stat si nu am mers pentru ca, no offence, personal, viteza unu si doi ... sunt ca deloc si pe loc ... asadar, weekendul petrecut in carantina mi-a facut bine la "cutiutza" - se pare ca m-am enervat mult mai putin decat ma asteptam sa o fac.
am stat in coloane infinite de masini ceea ce - pentru pasarea de noapte din mine care ajunge acasa noaptea cand circula numai taximetristi bezmetici cu clientii lor la fel de bezmetici - nu mi s-a parut o problema ... adica ok, de cateva ori pe an e chiar placut sa stai in trafic, simti si tu ca mergi cu masina ... nu de alta, dar asa, una doua, hai la x sau la y sau in z sau in t, ajungi in 10 minute - 15 dupa caz (caz insemnand numarul de idio... NENOrocosi care nu au avut parte de la cel de sus de putin mai multa adaptabilitate la conditiile de trafic din ziua de azi :D) asadar, unde sa simti tu frumusete de motor sub talpa in 10 -15 minute ... prin urmare, ne bucuram de trafic, ne bucuram de cozi, ne bucuram de incepatori ... mai simtim si noi masina!

intr-o fraza mai scurta (si ca sa nu ziceti ca sunt mult prea insensibila), sintetizez ca: da, A NINS AZI, am observat. ce-i drept, nu prin prisma unui copil nerabdator sa se dea cu sania sau prin prisma unui indragostit care vrea sa iasa si sa se joace cu fulgii de zapada intr-un parc plin de luminite ci prin prisma unui sofer care nu are nici macar maturica sa isi dea la o parte zapada de pe luneta (vezi, d-asta zic eu domnule ca un barbat e totusi bun la casa omului ;) ) . . .

http://www.youtube.com/watch?v=z3rJX3U9yM8&feature=fvw

de trei zile stau in pat. banuiesc ca sunt extraordinar de racita din moment ce am rezistat atata timp in casa. sufar si mi-e rau. incerc sa nu ma gandesc la tine. am inceput o carte extraordinar de buna. de fapt doua, dar cum prima era mult prea erotica si porcoasa si nu se potrivea deloc cu starea mea de spirit si cu abstinenta totala pe care mi-am auto impus-o am zis sa o las deoparte, pentru zile mai bune si mai vesele...

covalescenta asta e si ea buna ma gandesc. cum mi-am dorit atat de multe lucruri care nu s-au concretizat, m-am rugat atat de mult si doamne doamne nu a ajuns inca la lista mea de cereri ocupat fiind cu craciunul si cu mii de alte dorinte... am zis sa o las balta. totusi, noaptea trecuta, printre ceaiuri, pastile si transpiratie am incercat sa gasesc o solutie salvatoare. si atunci mi-au venit in minte urmatoarele ... paris ... arte ... master...
drept urmare, a doua zi - astazi - am googalit ceva. astept raspunsuri. te astept si pe tine.

si astept sa ma fac bine

Resemnare

Decembrie cam trist. Soarele s-a aratat putin de dimineata, incercand sa treaca peste monotonia si ceata pe care o avem in suflete la sfarsit de an - inca un an care trece…
Curatenie generala azi in casa si in suflet. Inca te mai gasesc pe acolo. Unele lucruri nu pot fi sterse ca praful de pe carti. De ce nu vrei sa pleci si sa ma lasi linistita? De ce te incapatanezi sa ramai acolo desi amandoi stim ca nu exista niciun fel de viitor ? O sa te ignor de-acum. E timpul sa traiesc din nou, nu? Tot anul ne-am jucat impreuna, ne-am iubit si ne-am uitat deopotriva, ne-am smuls zambete si lacrimi. Dar acum e cazul sa incetam.

Revenind, cred ca de cand a inceput tot sfarsito-inceputul asta am trecut prin toate fazele posibile ale unei post-actuale-foste-viitoare relatii… Te-am omorat in gand de o mie de ori, te-am iertat si te-am sacrificat pe rugul disperarilor si durerilor mele. Te-am divinizat si te-am adorat pana la contopirea in totalitate cu tine si pana la pierderea identitaii mele. Te-am dispretuit si te-am chemat inapoi de tot atatea ori de cat am incercat sa te alung din gand. Te-am asteptat si te-am rugat sa pleci. Am plecat eu. Si toate astea au continuat la nesfarsit. Pana acum.

Momentan sunt in faza de Resemnare. Cred ca e un pas bun si intelept, binevenit. Nu te mai urasc, nu te mai iubesc, nu te mai chem., nu te mai alung, nu te mai vreau, nu te mai astept... Doar incerc sa accept. Tot, fara sa mai pun intrebari. Incerc sa accept prezentul, sa inteleg ca orice as face trecutul nu se intoarce si nici nu ar fi bine sa o faca – altfel, unde ar fi evolutia noastra ca persoane sociale inzestrate cu constiinta si dorinte pur animalice? …