“După un timp înveți subtila diferență dintre o
ținere de mână și înlănțuirea unui suflet. Și înveți că dragostea nu
înseamnă a te înclina, iar a avea companie nu înseamnă că ești în
siguranță. Și începi să înveți că sărutările nu sunt contracte, iar
cadourile nu sunt promisiuni. Și începi să-ți accepți înfrângerile cu
capul sus și cu ochii deschiși. Și înveți să-ți așterni toate drumurile
de astăzi, pentru că terenul lui mâine
este prea nesigur pentru planuri. Și că planurile de viitor au un fel al
lor de a se prăbuși în mijlocul zborului. Iar după un timp înveți că
până și răsăritul arde dacă te expui prea mult. Așa că îți plantezi
propria grădină și îți decorezi sufletul în loc să aștepți ca altcineva
să îți aducă flori. Și înveți că poți cu adevărat îndura, că ești cu
adevărat puternică și că tu cu adevărat contezi. Și înveți și înveți… cu
fiecare despărțire, înveți.”
duminică, 14 aprilie 2013
luni, 1 aprilie 2013
embrace me, love
şi chiar dacă aş vrea să-ncep
a te căuta, tot n-aş şti de unde. de unde să încep. nu aş şti nici ce să caut.
nici cum să te găsesc. nu aş şti cum să te strig, cum să-ţi şoptesc. nu aş şti
unde să te găsesc. nu ştiu ce chip să îţi dau. nu ştiu ce chip ai. nu, cu
siguranţă nu aş şti încotro.
cu toate astea, cumva, aş
vrea ca tu să mă găseşti. sau mai bine zis, aş vrea cumva să ne găsim. aş vrea
cumva să ne întâlnim şi în momentul ăla să ştim că toate căutările au luat sfârşit.
că-ntr-un fel, toate firele îmbârligate de lumină care ne despărţeau, ne-au
adus, ca printr-o minune, împreună. oare unde-mi umbli? oare când te voi simţi
aici?...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)