sentiment
psihedelic, gen tot ce se întâmplă acum se întâmplă pentru că trebuie să se
întâmple, curs de actorie foarte mişto, privire atentă într-o oglindă spartă
care te arată cu mii de faţete, deşi tu ştii că eşti acolo, în fiecare în parte
şi în niciuna, găseşti totuşi centrul şi reuşeşti să te vezi pe tine, ciudat,
ajungi unde trebuie, exerciţiile lui sorin, mulţumesc ana, e prima oară în
viaţă când te văd şi totuşi, uitându-mă pe mine în tine, ca să reuşesc să te
văd ajung la tăcerea care mă arată pe mine...
drum lung şi liber, viteză aproape excesivă, stau în
dreapta, levitez, sunt prezentă aici şi în mii de părţi în acelaşi timp,
fucking shit, mă simt atât de reală încât cred că visez, am impresia că-s super
high dar gen sunt doar prea conştientă în starea asta de visare reală,
întâlnire întâmplătoare atât de naturală încât nici nu mă sperie coincidenţa...
stare din nou de bine, ciudat, gânduri care sunt şi
nu sunt şi se topesc toate în mine încât curg atât de lin, cuvinte care simt că
se aşează şi mă golesc de simţuri, simţuri care zboară în mine ca părţile unei
păpădii care a fost de curând suflată de aerul cald provenit dintr-o gură
suavă, gura primordială a tuturor celorlalte guri de dinainte de tot, mă
scufund în mine prin ochii lor, atâţia ochi care mă privesc când îi privesc, mă
arunc în ei şi mă găsesc pe mine, asta mă înalţă, mi-e atât de bine, deşi iar
am plecat cu durere de cap de la atelier, câteva poze făcute înainte de curs,
ce mult îi iubesc pe oamenii ăştia, doamne, parcă le ştiu pe fete de când lumea atât îmi sunt de dragi, oli mi-a
adus brânză din franţa azi, e atât de dulce şi îmi place aşa de mult de ea, o
miros şi mă duc înapoi, înapoi când m-am întors din franţa, mirosul mă duce
acolo şi mi-aduc aminte de tine.
revin acum la întâlnire, omv-ul din băneasa, aici
ţi-am aruncat telefonul tău cel nou în gunoi şi tu mi-ai "uitat"
pompa de alimentare în rezervor, şi ne-am bălăcărit toată seara, apoi ne-am
împăcat la hrc, şi mă întorc din nou la alex, alex care pleacă în franţa, mâine
e ziua ei, e aşa faină şi m-a ajutat să îmi revin, vreau să îi dau mesaj, să
ştie că deja o să îmi fie dor de ea, iar drum, şi faruri, şi maşini, şi
sentimentul se linişteşte în mine, sentimentul că asta trebuie să fie, mereu e
aşa, dar acum se simte, şi dorinţa de a mă apuca de scris scena pentru vera, încălzire prin free flow, muzică
italiană, aşteptare şi poftă de viaţă resuscitată. cu o uşoară senzaţie de
oboseală. şi de dor.
