one must always follow his heart... how can we do this?

când nu ştii cine eşti, poţi fi oricine... să fie oare atât de simplu? să îţi asumi ceva ce îţi doreşti, fără să ştii că, în final, este exact ceea ce trebuie să faci. e greu să fii tu în lumea din ziua de azi. e greu să îţi păstrezi credinţele într-o lume plină de oameni grăbiţi, de oameni care au uitat să viseze, de oameni pierduţi de ei înşişi.

în final, ce este ceea ce ne dorim, de fapt? cine suntem noi, cei care ajungem seara obosiţi acasă, după o zi întreagă de fugit de ceea ce suntem şi nu ştim, noi cei care ne agităm atât şi nu ştim pentru ce, noi cei care am vrea să ne găsim, dar nu ştim unde să ne căutăm?...

de unde începem să vedem ceea ce trebuie să vedem? când ni se vor deschide ochii pentru ca sufletul să îşi vadă calea? câte zile va mai rătăci sufletul nostru departe fiind de ceea ce îl aşteaptă?... dar, mai ales, ce trebuie să facem pentru a scăpa de frică şi a trece... dincolo?

 

 http://www.youtube.com/watch?v=ZOhc9YGr1R0

 

azi, de 8 martie

acum un an soarele nu avea aceeaşi putere cu care astăzi, deşi este frig şi bate vântul, încearcă să se dezmeticească după iarna care se pregăteşte să plece. acum un an, încă mai ningea afară. puternic. a trecut un an de anul trecut, a trecut încă o iarnă, a trecut încă un timp. 

 

am ajuns din nou aici... aici, la început de primăvară. zgribuliţi încă de vremea de afară, încercăm să dăm cu nasul de mirosul florilor. încercăm să ne trezim la viaţă... ne găsim poate în faţa aceloraşi întrebări fără răspuns. în faţa unor probleme rezolvate. în faţa unui necunoscut. acelaşi "şi de acum, încotro?" îmi stă ascuns într-un colţ de suflet şi are grijă să îşi facă simţită prezenţa. poate mai insistent decât în alte dăţi. poate e din vina asteniei. poate nu e vina cuiva anume. poate pur şi simplu ăsta-i cursul vieţii.

la mulţi ani, azi, de 8 martie, tuturor!