euforie pura in esenta tare

atunci cand credeam ca tandretea ce mi-a fost data sa o simt odata cu prezenta ta in viata mea monotona s-a evaporat precum aburul lasat de zorii zilei in proaspata dimineata, precum bulele de sapun pierdute printre soare, precum macii rosii crescuti in adierea vantului... atunci, fara sa stiu, asteptandu-te cu atata ardoare... apari.

te simt si te respir. si cu fiecare cuvant inima imi bate mai tare. si cu fiecare gand rostit sufletul imi e mai usor. si cu fiecare fir de nepasare asternut la gatul meu imi tai rasuflarea. dar, ce mirare... inima mea continua sa bata. mai tare si mai tare ...

ma inspiri. ma faci sa visez, sa creez, sa cred. sa te iubesc. sa te trezesc in mine. am pictat toata seara cu poza ta in fata. eram dezbracata. de toti si de toate. de toate gandurile si visele si sperantele. si cu sufletul dezgolit, pensula imi aluneca din ce in ce mai repede. nu stiam ce fac. nu te vedeam decat pe tine pierdut printre culori. nu vedeam decat tandretea din mangaierile tale - privirea ta fixa, cu ochii larg deschisi atunci cand faceam dragoste. inchideam ochii si simteam ca esti aici. si acum simt. te simt in stomac. te iubesc te iubesc te iubesc.

si pensula mea e ghidata de bataile inimii. mana mea nu are nicio putere. inima bate din ce in ce mai tare, odata cu constientizarea acestui gand. culorile se amesteca, se pierd. se reivesc. dar tu... TU esti acolo. in tablou. TU esti aici. in sufletul meu.

poezie pura, ochii tai ma fac sa visez. buzele tale ma fac sa imi doresc. sa mi te doresc aici si acum. fara ca maine sa existe . fara ca ieri sa fie pastrat. doar aici sa existe cu tine si cu mine aproape, fara distanta care ne separa, fara oamenii care nu inteleg, fara ideile morale si fara orice alt ceva. doar noi: tu, eu si poezia. nu imi lua ce mi-ai daruit! nu-mi ucide visele! mai lasa-ma... lasa-ma sa cred ca esti al meu acum. lasa-ma sa te visez aici...

je pense a toi ...

Am mai facut dragoste pe cohen. Dar niciodata nu a fost la fel. Ma gandesc la tine desi “noi” se refera la o perioada de timp relativ scurta. Nu a fost perfect. Nici macar ceva extraordinar. A fost totusi ceva frumos. Iar tu erai atat de tandru…

 In unele zile am momente cand inchid ochii si ma intorc in timp. In seara cand eram amandoi intinsi pe canapea si ascultam cohen. Stateam fata in fata. Iti simteam respiratia si tu te jucai in parul meu. Facusem dragoste. Si cohen inca suna bine. Am adormit imbratisati, pierduti in sunete boeme si miros de tigari. A fost intradevar o seara minunata.

Stiai ca pana sa te cunosc habar nu aveam cum se saruta fluturii? Ca trecuse ceva timp de cand nu ma mai facuse nimeni sa ma simt asa de bine? … Ca imi placea la nebunie sa imi dau mesaje cu tine si aveam atatea emotii inainte sa te vad? …

Imi placeau buzele tale desi tu erai un pic complexat de faptul ca sunt prea mari. Eu le gaseam perfecte. Adoram sa te sarut. Ma topeam de fiecare data cand ma uitam in ochii tai si iti savuram sarutul.

Nu am vorbit niciodata despre vietile noastre pana in momentul in care ne-am cunoscut. As fi vrut sa stiu mai multe, dar la inceput a fost suficient sa stiu ca si tu ma placi. Mi-ar fi placut sa te cunosc mai bine. De fapt, as fi fost multumita sa te stiu inca o prezenta constanta in viata mea.

Nu ti-am spus niciodata, dar ai fost printre singurii care mi-au dat putere sa cred ca pot merge mai departe. Singurul care putea sa ma faca sa zambesc din nou. Singurul care m-a facut sa uit. Singurul care, cu toate defectele, si greselile, si alte idei lipsite de sens si noima… m-a facut, pe neasteptate, sa ma indragostesc de el. 

N-am apucat sa iti spun, dar quiche lorraine-ul tau este cu mult mai bun decat la Paul  . . .

http://www.youtube.com/watch?v=jexNsBjz1r8

tu me manques...

ai fost ca o ploaie calda in mijlocul primaverii. ai aparut in viata mea pe neasteptate si tot asa ai disparut. nici pana acum nu am inteles ce a fost cu tine, cu 'noi' si mai apoi cu mine. te numeri printre cei mai ciudati tipi pe care i-am cunoscut. nu te inteleg. nu am facut-o niciodata desi mi-as fi dorit. imi doresc inca.

a fost ciudat la inceput. mi-a placut cum a continuat. mi se pare straniu modul in care am incheiat-o. nu imi doream asta. mi-ar fi placut ca lucrurile sa aiba un alt deznodamant. acum cred ca e prea tarziu. te rog, demonstreaza-mi ca ma insel...

http://www.youtube.com/watch?v=2w--fJDFjMA

meet me halfway

Cine sa inteleaga ce se intampla cu viata asta? Care-i treaba pe aici si ce trebuie sa faci tu mai exact ca lucrurile sa mearga spre bine? Nu prea inteleg eu ce se intampla cu sufleteul meu. In marea parte a timpului se intampla asta. Inaine era aici si aveam un punct de reper. Inainte stiam ca exista cineva. Si el stia. Si era bine. Era un fel de intelegere mutuala si reciproc valabila. Stiam ca am la cine sa ma intorc. Stiam ca cineva ma astepta. Stiam ca cineva este acolo. Acel cineva pe care il iubesc si care ma iubeste.

In ziua de azi oamenii rostesc prea usor cuvinte ca “te iubesc”, cuvinte ca “mi-e dor”, cuvinte ca “te vreau langa mine”… isi iau prea repede la revedere si pleaca la fel de repede cum au venit fara ca macar sa realizeze ce amprenta isi lasa in vietile celor cu care interactioneaza. Si atunci, sufletelor nu le ramane decat sa se consoleze cu ideea ca, la un  moment dat, o sa apara persoana care o sa ramana. O sa vina si nu o sa mai plece. Si in momentul acela ii va fi fost consolata toata tristetea provocata de incercarile prin care a trecut ca sa ajunga sa cunoasca acea persoana care sa le arate ce este dragostea cu adevarat. 

http://www.youtube.com/watch?v=uyMC5MJYOZ8